2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLANȘÉTĂ, planșete, s. f. 1. Placă dreptunghiulară făcută din lemn sau din metal și folosită ca suport pentru desen sau pentru diferite lucrări tehnice. 2. (Top.; în sintagma) Planșetă topografică = aparat folosit pentru trasarea pe un plan, fără calcule prealabile, a unor figuri asemenea celor de pe teren. 3. (Mar.; în sintagma) Planșetă de vânt = instrument folosit la bordul unei nave pentru a determina direcția și viteza vântului. 4. Scândură lată pe care se întind cu vergeaua foile de aluat. – Din fr. planchette.

planșe sf [At: ASACHI, G. 160 / Pl: ~te / E: fr planchette] 1 Placă dreptunghiulară din lemn sau metal, montată pe un suport care permite fixarea ei în diferite poziții, folosită la ridicarea topografică a unui plan, ca suport pentru desene sau picturi, lucrări tehnice etc. 2 (Top; îs) ~ tipografică Aparat utilizat pentru trasarea pe un plan, fără calcule prealabile, a unor figuri, asemenea celor de pe teren. 3 (Îs) ~ta șnururilor Placă orizontală, perforată, din lemn tare, folosită la unele războaie de țesut mecanice pentru repartizarea cocleților pe lățimea țesăturii. 4 (Mar; îs) ~ de vânt Instrument folosit la bordul unei nave pentru a determina direcția și viteza vântului. 5 (Îvr; lpl) Dușumele. 6 Scândură lată pe care se întind cu vergeua foile de aluat.

PLANȘÉTĂ, planșete, s. f. 1. Placă dreptunghiulară făcută din lemn sau din metal și folosită ca suport pentru desen sau pentru diferite lucrări tehnice. 2. (Top.; în sintagma) Planșetă topografică = aparat utilizat pentru trasarea pe un plan, fără calcule prealabile, a unor figuri asemenea celor de pe teren. 3. (Mar.; în sintagma) Planșetă de vânt = instrument folosit la bordul unei nave pentru a determina direcția și viteza vântului. 4. Scândură lată pe care se întind cu vergeaua foile de aluat. – Din fr. planchette.

PLANȘÉTĂ, planșete, s. f. 1. Placă plană de dimensiuni relativ mici, făcută din lemn sau din metal și folosită ca suport pentru desen sau pentru diferite lucrări tehnice. Am văzut ieșind de acolo băieți chipeși, cu planșete din cele inginerești. I. BOTEZ, ȘC. 229. ♦ Scîndură lată (folosită în bucătărie), pe care se întind foile de aluat. 2. (Învechit, la pl.) Dușumele. Pașa turc... cu care stam de vorbă așezați grecește pe planșete, avu nenorocita idee să se scoale în picioare. BOLINTINEANU, O. 285.

PLANȘÉTĂ s.f. Placă de lemn dreptunghiulară (uneori montată pe un suport) pe care se fixează hârtia pentru desen, pentru ridicări tipografice etc. ♦ Scândură lată pe care se întind foile de aluat. [< fr. planchette].

PLANȘÉTĂ s. f. placă dreptunghiulară din lemn pe care se fixează hârtia pentru desen, pentru ridicări topografice etc. ◊ scândură lată pe care se întind foile de aluat. (< fr. planchette)

PLANȘÉTĂ ~e f. 1) Planșă mică care servește ca suport pentru hârtie la desen sau pentru diferite lucrări tehnice. 2) Scândură lată pe care se întinde aluatul în foi. /<fr. planchette

planșetă f. instrument de ridicat planul unui teren (= fr. planchette).

*planșétă f., pl. e (fr. planchette, dim. d. planche, scîndură). Suprafață compusă dintr’una saŭ maĭ multe scîndurĭ netede pe care desemnatoriĭ întind hîrtia pe care desemnează.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

planșétă s. f., g.-d. art. planșétei; pl. planșéte

planșétă s. f., pl. planșéte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PLANȘÉTE s. pl. v. dușumea, pardoseală, podea, scândură.

planșete s. pl. v. DUȘUMEA. PARDOSEALĂ. PODEA. SCÎNDURĂ.

PLANȘÉTĂ s. (rar) scândură. (~ pentru întinderea foilor de aluat.)

PLANȘE s. (rar) scîndură. (~ pentru întinderea foilor de aluat.)

Intrare: planșete
planșete substantiv feminin
substantiv feminin (F168)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • planșete
  • planșetele
genitiv-dativ singular
plural
  • planșete
  • planșetelor
vocativ singular
plural
Intrare: planșetă
planșetă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • planșe
  • planșeta
plural
  • planșete
  • planșetele
genitiv-dativ singular
  • planșete
  • planșetei
plural
  • planșete
  • planșetelor
vocativ singular
plural

planșetă

  • 1. Placă dreptunghiulară făcută din lemn sau din metal și folosită ca suport pentru desen sau pentru diferite lucrări tehnice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Am văzut ieșind de acolo băieți chipeși, cu planșete din cele inginerești. I. BOTEZ, ȘC. 229.
      surse: DLRLC
  • 2. topografie (în) sintagmă Planșetă topografică = aparat folosit pentru trasarea pe un plan, fără calcule prealabile, a unor figuri asemenea celor de pe teren.
    surse: DEX '09
  • 3. marină (în) sintagmă Planșetă de vânt = instrument folosit la bordul unei nave pentru a determina direcția și viteza vântului.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 4. Scândură lată pe care se întind cu vergeaua foile de aluat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: scândură
  • exemple
    • Pașa turc... cu care stam de vorbă așezați grecește pe planșete, avu nenorocita idee să se scoale în picioare. BOLINTINEANU, O. 285.
      surse: DLRLC

etimologie: