planșetă sf [At: ASACHI, G. 160 / Pl: ~te / E: fr planchette] 1 Placă dreptunghiulară din lemn sau metal, montată pe un suport care permite fixarea ei în diferite poziții, folosită la ridicarea topografică a unui plan, ca suport pentru desene sau picturi, lucrări tehnice etc. 2 (Top; îs) ~ tipografică Aparat utilizat pentru trasarea pe un plan, fără calcule prealabile, a unor figuri, asemenea celor de pe teren. 3 (Îs) ~ta șnururilor Placă orizontală, perforată, din lemn tare, folosită la unele războaie de țesut mecanice pentru repartizarea cocleților pe lățimea țesăturii. 4 (Mar; îs) ~ de vânt Instrument folosit la bordul unei nave pentru a determina direcția și viteza vântului. 5 (Îvr; lpl) Dușumele. 6 Scândură lată pe care se întind cu vergeua foile de aluat.