8 definiții pentru plăviu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLĂVÍU, -ÍE, plăvii, adj. (Înv. și reg.; despre oameni) Plăviț (2). ♦ (Înv.) Palid. – Plav (reg., despre boi, „care are părul de culoare (albă-)gălbuie” < sl.) + suf. -iu.

PLĂVÍU, -ÍE, plăvii, adj. (Înv. și reg.; despre oameni) Plăviț (2). ♦ (Înv.) Palid. – Plav (reg., despre boi, „care are părul de culoare (albă-)gălbuie” < sl.) + suf. -iu.

plăviu, ~ie a [At: BOLINTINEANU, O. 57 / Pl: -ii / E: plav2 + -iu] 1 (Îvr; d. oameni sau părul lor) Blond. 2 (Îvr; d. oameni) Care are pielea foarte albă, părul blond și ochi albaștri Si: (înv) plăvâi (2). 3 (Înv) Palid.

PLĂVÍU, -ÍE, plăvii, adj. (Despre persoane) Blond. Atunci a oprit pe un băiețaș plăviu, care i se părea mai de înțeles. POPA, V. 171. ♦ (Despre figura cuiva) Palid. Ea desface vălul, fața-i e plăvie. BOLINTINEANU, la TDRG.

plăviu a. bălan: sora cea plăvie BOL. [V. plăvan].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

plăvíu (înv., reg.) adj. m., f. plăvíe; pl. m. și f. plăvíi

plăvíu adj. m., f. sg. plăvíe; pl. m. și f. plăvíi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PLĂVÍU adj. v. bălai, bălan, blond, galben.

plăviu adj. v. BĂLAI. BĂLAN. BLOND. GALBEN.

Intrare: plăviu
plăviu adjectiv
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plăviu
  • plăviul
  • plăviu‑
  • plăvie
  • plăvia
plural
  • plăvii
  • plăviii
  • plăvii
  • plăviile
genitiv-dativ singular
  • plăviu
  • plăviului
  • plăvii
  • plăviei
plural
  • plăvii
  • plăviilor
  • plăvii
  • plăviilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

plăviu

etimologie:

  • regional Plav (despre boi, „care are părul de culoare (albă-)gălbuie”, din limba slavă (veche)) + sufix -iu.
    surse: DEX '09 DEX '98