9 definiții pentru plăcintuță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLĂCINTÚȚĂ, plăcintuțe, s. f. (Fam.) Plăcințică. – Plăcintă + suf. -uță.

plăcintuță sf [At: MARIAN, NA. 139 / Pl: ~țe / E: plăcintă1 + -uță] (Reg; șhp) 1-2 Plăcințică (1-2). corectată

PLĂCINTÚȚĂ, plăcintuțe, s. f. Plăcințică. – Plăcintă + suf. -uță.

PLĂCINTÚȚĂ, plăcintuțe, s. f. Diminutiv al lui plăcintă. De-ar fi fost mama pe-acasă, Plăcintuța n-ar fi arsă. ȘEZ. II 218.

PLĂCINȚÍCĂ, plăcințele, s. f. Plăcintuță. Deschide-te punguliță, Să plătești plăcințelele. ODOBESCU, S. III 10. Cu iaurt, cu plăcințele, Te făcuși vornic, misele. ALECSANDRI, T. 142.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

plăcintúță (fam.) s. f., g.-d. art. plăcintúței; pl. plăcintúțe

plăcintúță s. f., g.-d. art. plăcintúței; pl. plăcintúțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PLĂCINTÚȚĂ s. v. plăcințică.

plăcintuță s. v. PLĂCINȚICĂ.

Intrare: plăcintuță
plăcintuță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plăcintuță
  • plăcintuța
plural
  • plăcintuțe
  • plăcintuțele
genitiv-dativ singular
  • plăcintuțe
  • plăcintuței
plural
  • plăcintuțe
  • plăcintuțelor
vocativ singular
plural