8 definiții pentru plăcintioară plăcincioară


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

plăcintioa sf [At: I. BOTEZ, ȘC. 112 / V: (reg) ~nci~ / Pl: ~re / E: plăcintă1 + -ioară] (Șhp) 1-2 Plăcințică (1-2).

plăcincioa sf vz plăcintioară

PLĂCINCIOÁRĂ, plăcincioare, s. f. (Regional) Plăcintuță. Ce-aduci, puică, de mîncat? Plăcincioare cu groșcior. I. CR. II 301.

PLĂCINCIOÁRĂ, plăcincioare, s. f. (Reg.) Plăcintuță. – Din plăcintă + suf. -ioară.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

plăcintioáră (rar) (-tioa-) s. f., g.-d. art. plăcintioárei; pl. plăcintioáre

plăcintioáră s. f., g.-d. art. plăcintioárei; pl. plăcintioáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PLĂCINTIOÁRĂ s. v. plăcințică.

plăcintioa s. v. PLĂCINȚICĂ.

Intrare: plăcintioară
plăcintioară substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plăcintioa
  • plăcintioara
plural
  • plăcintioare
  • plăcintioarele
genitiv-dativ singular
  • plăcintioare
  • plăcintioarei
plural
  • plăcintioare
  • plăcintioarelor
vocativ singular
plural
plăcincioară substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plăcincioa
  • plăcincioara
plural
  • plăcincioare
  • plăcincioarele
genitiv-dativ singular
  • plăcincioare
  • plăcincioarei
plural
  • plăcincioare
  • plăcincioarelor
vocativ singular
plural