pix sn [At: CONTEMP. 1965, nr. 997, 5/6 / Pl: ~uri / E: ns cf fr byk] 1-2 Creion (cu mină sau) cu o pastă specială, de tipul cernelii, acționat de un dispozitiv mecanic.

PIX s.n. Instrument de scris format dintr-un tub de pastă colorată cu o mică bilă la vîrf. [Pl. -xuri. / nume comercial].

PIX s. n. creion cu mină sau cu o pastă specială, acționat printr-un dispozitiv. (< engl. pix)

pix s. n. Instrument de scris cu pastă și cu bilă în vârf acționat de un dispozitiv mecanic ◊ „[...] aștept cu pixul agățat de / vârful unghiei să înceapă vorbirea.” Luc. 12 VII 80 p. 5. ◊ „Cu pixul în mână, calcula ceva pe o hârtie” G. 79-80/96 p. 30; v. și fustă-tub, microminiaturizare (1975) (nume comercial; DEX, DN3)

PIX ~uri n. Toc prevăzut cu un rezervor tubular, detașabil și umplut cu pastă, acționat cu un dispozitiv. /<engl. pick

pix s. n., pl. pixuri

pix s. n., pl. pixuri

pix s. n., pl. pixuri

pix, pixuri s. n. penis.

a suge pixu’ expr. 1. (obs.) a practica felația. 2. (vulg.) a nu putea riposta la un afront.

a trece la supt pixul expr. (d. ziariști) a trece la redactarea unui articol.

jocul de pix expr. (glum., șc.) scrieți mai repede!

mă doare-n cot! / în cur! / în pix! / în șpiț! expr. nu-mi pasă!