3 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PITÓN1, pitoane, s. n. Instrument metalic în formă de țăruș, țeavă, teu, lamelă etc. de diferite dimensiuni, având la capăt un inel prin care se introduce coarda și care servește la asigurarea alpiniștilor în timpul escaladărilor. – Din fr. piton.

PITÓN1, pitoane, s. n. Instrument metalic în formă de țăruș, țeavă, teu, lamelă etc. de diferite dimensiuni, având la capăt un inel prin care se introduce coarda și care servește la asigurarea alpiniștilor în timpul escaladărilor. – Din fr. piton.

PITÓN2, pitoni, s. m. (La pl.) Gen de șerpi mari, neveninoși, din familia boidelor,[1] care trăiesc în Africa, în sudul Asiei și în Australia, hrănindu-se mai ales cu mamifere mici (Python); (și la sg.) animal din acest gen. – Din fr. python.

  1. Termen neconsemnat în dicționar. — gall

piton2 sn [At: DER / Pl: ~oane / E: fr piton] Instrument metalic în formă de țăruș, având la capăt un inel prin care se introduce o frânghie și care este folosit de alpiniști pentru a se asigura în timpul escaladărilor primejdioase pe stânci.

piton1 sm [At: DL / Pl: ~i / E: fr python] 1 (Lpl) Gen de șerpi mari, neveninoși din Africa și din sudul Asiei, cu corpul de circa 10 m lungime, prezentând rudimente de membre posterioare sub formă de resturi de gheare (Python). 2 (Șls) Șarpe din acest gen.

PITÓN2, pitoni, s. m. (La pl.) Gen de șerpi mari, neveninoși, care trăiesc în regiunile tropicale, hrănindu-se mai ales cu mamifere mici (Python); (și la sg.) animal din acest gen. – Din fr. python.

PITÓN, pitoni, s. m. Șarpe mare neveninos (asemănător cu boa), care trăiește în regiunile tropicale (Python).

PITÓN s.n. Piron folosit în alpinism în ascensiunile grele, având la un capăt un inel prin care se introduce coarda. [< fr. piton].

PITÓN s.m. Șarpe uriaș neveninos din regiunile tropicale. [< fr. python].

PITÓN1 s. m. șarpe uriaș neveninos din regiunile tropicale ale Asiei și Africii. (< fr. python)

PITÓN2 s. n. piron în alpinism în ascensiunile grele, având la un capăt un inel prin care se introduce coarda. (< fr. piton)

PITÓN2 ~i m. (nume generic) Șarpe exotic neveninos, de talie foarte mare, care trăiește în Africa și în sudul Asiei și a cărui piele se întrebuințează în industrie. /<fr. python

PITÓN1 ~oáne n. Instrument metalic având forma unui țăruș și prevăzut cu un inel prin care se introduce coarda, folosit de alpiniști pentru asigurare în timpul escaladărilor. /<fr. piton

*pitón m. (lat. pýthon, -ónis, d. vgr. pýthon, -onos, numele unuĭ balaur mitologic ucis de Apóline). Zool. Un fel de șarpe boa din India și Africa. V. reptil.

pedon[1] sm vz piton

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală care, corect, ar putea fi piton1 LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pitón1 (șarpe) s. m., pl. pitóni

pitón2 (piron) s. n., pl. pitoáne

pitón (piron) s. n., pl. pitoáne

pitón (șarpe) s. m., pl. pitóni


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PITÓN2 (< fr.) s. n. Instrument metalic în formă de țăruș, țeavă, lamelă, teu etc., de diferite dimensiuni, prevăzut cu orificiu și inel, care servește la asigurarea alpinistului în traseul escaladat; se folosește împreună cu coarda și cu carabiniera.

arată toate definițiile

Intrare: Piton
Piton nume propriu
nume propriu (I3)
  • Piton
Intrare: piton (piron)
piton2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • piton
  • pitonul
  • pitonu‑
plural
  • pitoane
  • pitoanele
genitiv-dativ singular
  • piton
  • pitonului
plural
  • pitoane
  • pitoanelor
vocativ singular
plural
Intrare: piton (șarpe)
piton1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • piton
  • pitonul
  • pitonu‑
plural
  • pitoni
  • pitonii
genitiv-dativ singular
  • piton
  • pitonului
plural
  • pitoni
  • pitonilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

piton (piron)

  • 1. Instrument metalic în formă de țăruș, țeavă, teu, lamelă etc. de diferite dimensiuni, având la capăt un inel prin care se introduce coarda și care servește la asigurarea alpiniștilor în timpul escaladărilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

piton (șarpe)

  • 1. (la) plural Gen de șerpi mari, neveninoși, care trăiesc în Africa, în sudul Asiei și în Australia, hrănindu-se mai ales cu mamifere mici (Python).
    surse: DEX '09 DLRLC DN
    • 1.1. (la) singular Animal din acest gen.
      surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: