9 definiții pentru piton (piron)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PITON1, pitoane, s. n. Instrument metalic în formă de țăruș, țeavă, teu, lamelă etc. de diferite dimensiuni, având la capăt un inel prin care se introduce coarda și care servește la asigurarea alpiniștilor în timpul escaladărilor. – Din fr. piton.
PITON1, pitoane, s. n. Instrument metalic în formă de țăruș, țeavă, teu, lamelă etc. de diferite dimensiuni, având la capăt un inel prin care se introduce coarda și care servește la asigurarea alpiniștilor în timpul escaladărilor. – Din fr. piton.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
piton2 sn [At: DER / Pl: ~oane / E: fr piton] Instrument metalic în formă de țăruș, având la capăt un inel prin care se introduce o frânghie și care este folosit de alpiniști pentru a se asigura în timpul escaladărilor primejdioase pe stânci.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PITON s.n. Piron folosit în alpinism în ascensiunile grele, avînd la un capăt un inel prin care se introduce coarda. [< fr. piton].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PITON2 s. n. piron în alpinism în ascensiunile grele, având la un capăt un inel prin care se introduce coarda. (< fr. piton)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
PITON1 ~oane n. Instrument metalic având forma unui țăruș și prevăzut cu un inel prin care se introduce coarda, folosit de alpiniști pentru asigurare în timpul escaladărilor. /<fr. piton
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
piton1 (piron) s. n., pl. pitoane
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
piton2 (piron) s. n., pl. pitoane
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
piton (piron) s. n., pl. pitoane
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
PITÓN2 (< fr.) s. n. Instrument metalic în formă de țăruș, țeavă, lamelă, teu etc., de diferite dimensiuni, prevăzut cu orificiu și inel, care servește la asigurarea alpinistului în traseul escaladat; se folosește împreună cu coarda și cu carabiniera.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
piton, pitoanesubstantiv neutru
- 1. Instrument metalic în formă de țăruș, țeavă, teu, lamelă etc. de diferite dimensiuni, având la capăt un inel prin care se introduce coarda și care servește la asigurarea alpiniștilor în timpul escaladărilor. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- piton DEX '09 DEX '98 DN