14 definiții pentru pitarcă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PITÁRCĂ, pitărci, s. f. (Reg.) Numele a două specii de ciuperci înrudite cu mânătarca, dintre care una este comestibilă (Boletus scaber), iar cealaltă comestibilă sau otrăvitoare (Boletus luridus). – Probabil contaminare între pită și mânătarcă.

PITÁRCĂ, pitărci, s. f. (Reg.) Numele a două specii de ciuperci înrudite cu mânătarca, dintre care una este comestibilă (Boletus scaber), iar cealaltă comestibilă sau otrăvitoare (Boletus luridus). – Probabil contaminare între pită și mânătarcă.

pitarcă sf [At: PANȚU, PL. / V: (reg) chitoa~ (Pl: ~rce), chitur~ / Pl: ~rci / E: ctm pită + mânătarcă] 1 Ciupercă comestibilă, cu pălăria cenușie, brună sau portocalie, rar albă, cu piciorul alburiu, cu carnea albă, care devine albăstruie în contact cu aerul, cu gust dulce sau puțin sărat Si: (reg) mitarcă-grasă (Boletus scaber). 2 Ciupercă comestibilă sau necomestibilă, cu pălăria brună-măslinie sau roșiatică, cu piciorul gros, carnea galbenă moale, care se albăstrește imediat după rupere (Boletus luridus). 3 (Îf chitarcă) Ciupercă comestibilă cu pălăria brună, cu piciorul alburiu punctat cu brun (Boletus duriusculus). 4 (Bot; reg) Pitoașcă (Boletus granulatus). 5 (Bot; reg) Mânătarcă (Boletus edulis). 6 (Bot; reg; îf chitarcă) Pitărcuță (Boletus versipellis). 7 (Bot; reg) Hrib țigănesc (Boletus lupinus). 8 (Bot; reg; lpl; îf titărci) Pita-vacii (Boletus bovinus). 9 (Reg; îf chitoarcă) Haină ruptă Si: fleandură, zdreanță. 10 (Îe) A-i curge (cuiva) chitoarcele Vz curge.

PITÁRCĂ, pitărci, s. f. (Mold.) Numele unor ciuperci comestibile înrudite cu mînătarca (Boletus scaber, Boletus luridus ).

PITÁRCĂ pitărci f. pop. Ciupercă comestibilă cu picior gros și cu pălăria bombată, de culoare cenușie-deschisă sau brună. /pită + mânătarcă

pitarcă f. Mold. și Tr. ciupercă comestibilă. [V. pită (sub influența analogică a sinonimului ciupercă)].

pitárcă f., pl. e, ărcĭ (pol. pĭeczarka, ceh. pečarka, pečirka, sîrb. pečurka, ung. pecserke și cserperke, cĭupercă. V. pecie și cĭupercă), Mold. Trans. Numele maĭ multor burețĭ comestibilĭ (bolétus [edúlis, granulátus, scáber, lúridus]). – În Mold. se maĭ zice și pitoașcă și hrib, în Trans. și pitoancă, minătarcă și mitarcă.

minătárcă f., pl. ărcĭ (ngr. manitári, mantári [cu term. din cĭupercă], d. vgr. amanites [d. A’manon, un munte din Cilicia]; turc. mantar). Vest. Hrib. – Maĭ rar mîn-. În Trans. și mitarcă și pitarcă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pitárcă (reg.) s. f., g.-d. art. pitắrcii; pl. pitắrci

pitárcă s. f., g.-d. art. pitărcii; pl. pitărci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PITÁRCĂ s. v. hrib, mânătarcă, pitoașcă.

PITÁRCĂ s. (BOT.) 1. (Boletus scaber) (reg.) mitarcă grasă, (Transilv.) ciupercă de pe coastă. 2. (Boletus luridus) (Transilv.) ciupercă domnească.

pitarcă s. v. HRIB. MÎNĂTARCĂ. PITOAȘCĂ.

PITARCĂ s. (BOT.) 1. (Boletus scaber) (reg.) mitarcă grasă, (Transilv.) ciupercă de pe coastă. 2. (Boletus luridus) (Transilv.) ciupercă domnească.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pitárcă, pitắrci, s.f. (reg.) 1. numele a două specii de ciuperci înrudite cu mânătarca, dintre care una este comestibilă, iar cealaltă otrăvitoare. 2. (în forma: chitoarcă) haină ruptă; zdreanță, fleandură.

Intrare: pitarcă
substantiv feminin (F74)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pitarcă
  • pitarca
plural
  • pitărci
  • pitărcile
genitiv-dativ singular
  • pitărci
  • pitărcii
plural
  • pitărci
  • pitărcilor
vocativ singular
plural