2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

piscoace sf vz piscoi

PISCÓI, piscoaie, s. n. 1. Piscoaie (1). 2. Fluier care intră în alcătuirea diferitelor instrumente muzicale (ca cimpoi, orgă etc.). Lăutarul își strunea coardele, cimpoieșul își potrivea piscoiul, iară oamenii se găteau de sărbătoare. SLAVICI, O. I 235.

PISCÓI, piscoaie, s. n. 1. Piscoaie (1). 2. Fluier care intră în compoziția diferitelor instrumente muzicale ca: orga, cimpoiul etc. – Din pisc + suf. -oi.

piscoiu n. 1. fluier; 2. canal mic la o moară pe unde curge făina în covată. [Slav. PISKŬ, fluier].

piscoáĭe f., pl. oĭ, și piscóĭ n., pl. oaĭe (vsl. pisku, fluĭer, piskati, a cînta din fluĭer. V. pisc și piscuĭ). Fluĭer de soc. Capătu carabelor la cimpoĭ. Canalu pe care se scurge făina în postavă la moară. V. pușcocĭ și pițigoaĭe.

pușcócĭ (Olt. Munt. vest) n., pl. oace, și pișcoace (Gorj) f., pl. ocĭ (cp. cu rus. pisčókŭ, fluĭeraș, și cu bg. piskúnĭ, fluĭer. V. și piscoĭ). Pocnitoare pe care șĭ-o fac copiiĭ dintr’un cotor de soc orĭ de cucútă încărcat cu doŭă dopurĭ de cîlț, pe care le împing c’un huludeț. – În Munt. est pușcoĭ, n., pl. oaĭe, în Mold. pușcă de soc, la Hațeg piscoañĭe.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: piscoi (s.n.)
piscoi (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N66)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • piscoi
  • piscoiul
  • piscoiu‑
plural
  • piscoaie
  • piscoaiele
genitiv-dativ singular
  • piscoi
  • piscoiului
plural
  • piscoaie
  • piscoaielor
vocativ singular
plural
picicoaie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
piscoace
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
piscoară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pișcoaie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pițcoaie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: pișcoace
pișcoace
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)