opțiuni
  • info

2 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PISĂLOGI, pisălogesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A plictisi pe cineva cu repetarea aceluiași lucru, cu insistențele; a pisa (4). – Din pisălog.

PISĂLOGI, pisălogesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A plictisi pe cineva cu repetarea aceluiași lucru, cu insistențele; a pisa (4). – Din pisălog.

pisălogi vt [At: V. ROM. iulie 1954, 291 / V: (reg) ~lugi / Pzi: ~gesc / E: pisălog] (Olt; Mun) 1-3 A pisa (1-2, 5).

pisălugi v vz pisălogi

PISĂLOGI, pisălogesc, vb. IV. Tranz. (Familiar) A plictisi (pe cineva) cu vorba; a pisa (3).

A PISĂLOGI ~esc tranz. pop. A deranja întruna, repetând insistent același lucru; a necăji; a pisa; a plictisi. /Din pisălog

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pisălogi (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pisălogesc, 3 sg. pisălogește, imperf. 1 pisălogeam; conj. prez. 1 sg. să pisălogesc, 3 să pisălogească

pisălogi (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pisălogesc, imperf. 3 sg. pisălogea; conj. prez. 3 să pisălogească

pisălogi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pisălogesc, imperf. 3 sg. pisălogea; conj. prez. 3 sg. și pl. pisălogească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PISĂLOGI vb. v. bodogăni, cicăli, dăscăli, mărunți, pisa, plictisi, sfărâma, sâcâi, zdrobi.

pisălogi vb. v. BODOGĂNI. CICĂLI. DĂSCĂLI. MĂRUNȚI. PISA. PLICTISI. SFĂRÎMA. SÎCÎI. ZDROBI.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

pisălogi, pisălogesc v. t. a fi excesiv de insistent

Intrare: pisălogire
pisălogire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pisălogire
  • pisălogirea
plural
  • pisălogiri
  • pisălogirile
genitiv-dativ singular
  • pisălogiri
  • pisălogirii
plural
  • pisălogiri
  • pisălogirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: pisălogi
verb (VT407)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pisălogi
  • pisălogire
  • pisălogit
  • pisălogitu‑
  • pisălogind
  • pisălogindu‑
 singular plural
  • pisălogește
  • pisălogiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pisălogesc
 (să)
  • pisălogesc
  • pisălogeam
  • pisălogii
  • pisălogisem
a II-a (tu)
  • pisălogești
 (să)
  • pisălogești
  • pisălogeai
  • pisălogiși
  • pisălogiseși
a III-a (el, ea)
  • pisălogește
 (să)
  • pisălogească
  • pisălogea
  • pisălogi
  • pisălogise
plural I (noi)
  • pisălogim
 (să)
  • pisălogim
  • pisălogeam
  • pisălogirăm
  • pisălogiserăm
  • pisălogisem
a II-a (voi)
  • pisălogiți
 (să)
  • pisălogiți
  • pisălogeați
  • pisălogirăți
  • pisălogiserăți
  • pisălogiseți
a III-a (ei, ele)
  • pisălogesc
 (să)
  • pisălogească
  • pisălogeau
  • pisălogiră
  • pisălogiseră
pisălugi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pisălogi, pisălogescverb

etimologie:
  • pisălog DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.