5 intrări

Articole pe această temă:

44 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PIS interj. (Adesea repetat) Strigăt cu care se cheamă pisica. ◊ Expr. A nu zice (nici) pis = a nu spune nimic, a nu scoate nicio vorbă, a tăcea chitic. [Var.: pâs interj.] – Onomatopee.

pis1 ain [At: ALR II/I, MN 5, 6836/53 / E: mg pisze] (Trs; Ban) 1 (D. oameni) Cu nasul cârn. 2 (D. nas) Cârn.

pis2 i [At: CIHAC, II, 258 / V: pâs / E: fo] 1 (Are) Strigăt cu care se cheamă pisica Si: (reg) pituș. 2 (Îe) A nu (sau fără a) zice (nici) pâs A nu spune nimic.

PIS interj. (Adesea repetat) Strigăt cu care se cheamă pisica. ◊ Expr. A nu zice (nici) pis = a nu spune nimic, a nu scoate nici o vorbă, a tăcea chitic. [Var.: pâs interj.] – Onomatopee.

PIS interj. (Mai ales repetat) Strigăt cu care se cheamă pisica. ◊ Expr. A nu zice nici pis = a nu scoate nici un sunet, a nu sufla nici o vorbă; a nu zice nici cîrc. V. cîrc. Cînd s-a dezmeticit, și-a văzut pe mama Stanca... a sărit la gîtul ei și, fără să zică nici pis, a început s-o sărute. DELAVRANCEA, S. 12. Apucă cocoșul de gît și i-l răsuci, de nu mai zise nici pis! ISPIRESCU, L. 255.- Variantă: pîs (MARIAN, O. II 326) interj.

PIS interj. (se folosește, repetat, pentru a chema pisica).A nu spune nici ~ a nu spune nici un cuvânt; a tăcea molcom. /Onomat.

pis! int. cu care se cheamă pisica: pis! pis! [Onomatopee]. ║ n. niciun glas: fără să zică nici pis ISP. (cf. meiu!).

pis și pîs interj. de chemat pisica (mîța). A nu zice nicĭ pîs, a nu zice nicĭ mîc, nicĭ cîrc, a tăcea absolut. – Rușiĭ cheamă pisica pin kis-kis.

PÂS interj. v. pis.

PÂȘ2 interj. v. piș1.

PIȘ2 interj., s. n. (Pop.) 1. Interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs de cel care urinează. 2. S. n. Urină. – Din pișa (derivat regresiv).

PIȘ1 interj. (Fam.; mai ales repetat) Cuvânt care imită sunetul produs de șoaptele spuse la urechea cuiva. [Var.: pâș interj.] – Onomatopee.

PIȘÁ, piș, vb. I. (Pop.) 1. Refl. A urina. 2. Tranz. A uda, a stropi cu urină. – Lat. *pissiare.

PIȘÁ, piș, vb. I. (Pop.) 1. Refl. A urina. 2. Tranz. A uda, a stropi cu urină. – Lat. *pissiare.

piș2 [At: DR. IV2, 885 / V: pâș i / E: fo] 1-2 i, s (Îvr; are) (Cuvânt care imită sunetul produs de) șoapte spuse la urechea cuiva. 3 sm Intrigant.

piș1 [At: DLR / E: fo] (Pop) 1 i (Are) Cuvânt care imită zgomotul produs de cel care urinează. 2 sf Urină.

pișa [At: MOXA, 370/13 / Pzi: piș / Grz: (înv) ind / E: ml *pissiare] (Pop) 1 vr A urina. 2-3 (Înv; îls, îla) ~șând la perete sau cel ce se ~șă la perete (Persoană) de sex masculin. 4 vr (Reg; îe) A nu ști pe unde se ~șă găina A fi încă neștiutor, fără experiență. 5 (Reg; îe) A se ~ împotriva vântului A se răzvrăti. 6 (Reg; îae) A-și cauza singur un neajuns, voind să lovească în alții. 7 vt A stropi cu urină. 8 vr (Reg; îe) A ~ tot butuci A fi obraznic și prost. 9 vt (Reg; îe) A-și ~ ochii A plânge repede, ușor.

PIȘ2 interj., subst. (Pop.) 1. Interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs de cel care se urinează. 2. Subst. Urină. – Din pișa (derivat regresiv).

arată toate definițiile

Intrare: pis
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • pis
pâs1 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
  • pâs
Intrare: piș (interj. - șoaptă)
piș2 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
  • piș
pâș3 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • pâș
Intrare: piș (interj. - urina)
piș2 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
  • piș
Intrare: piș (urină)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • piș
  • pișul
  • pișu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • piș
  • pișului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: pișa
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pișa
  • pișare
  • pișat
  • pișatu‑
  • pișând
  • pișându‑
singular plural
  • pișă
  • pișați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • piș
(să)
  • piș
  • pișam
  • pișai
  • pișasem
a II-a (tu)
  • piși
(să)
  • piși
  • pișai
  • pișași
  • pișaseși
a III-a (el, ea)
  • pișă
(să)
  • pișe
  • pișa
  • pișă
  • pișase
plural I (noi)
  • pișăm
(să)
  • pișăm
  • pișam
  • pișarăm
  • pișaserăm
  • pișasem
a II-a (voi)
  • pișați
(să)
  • pișați
  • pișați
  • pișarăți
  • pișaserăți
  • pișaseți
a III-a (ei, ele)
  • pișă
(să)
  • pișe
  • pișau
  • pișa
  • pișaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pis pâs

  • 1. (Adesea repetat) Strigăt cu care se cheamă pisica.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 1.1. expresie A nu zice (nici) pis = a nu spune nimic, a nu scoate nicio vorbă, a tăcea chitic.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX 2 exemple
      exemple
      • Cînd s-a dezmeticit, și-a văzut pe mama Stanca... a sărit la gîtul ei și, fără să zică nici pis, a început s-o sărute. DELAVRANCEA, S. 12.
        surse: DLRLC
      • Apucă cocoșul de gît și i-l răsuci, de nu mai zise nici pis! ISPIRESCU, L. 255.
        surse: DLRLC

etimologie:

piș (interj. - șoaptă) pâș

  • 1. familiar (Mai ales repetat) Cuvânt care imită sunetul produs de șoaptele spuse la urechea cuiva.
    surse: DEX '09

etimologie:

piș (interj. - urina)

  • 1. popular (Adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs de cel care urinează.
    surse: DEX '09

etimologie:

piș (urină)

etimologie: