2 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PIRUÍ, pers. 3 píruie, vb. IV. Intranz. (Rar; despre păsări) A cânta în triluri; a ciripi. – Formație onomatopeică.

pirui1 vi [At: LB / Pzi: 3 piruie, ~ește / E: pir1 + -ui] (D. păsărele, insecte) 1 A scoate sunete dulci, melodioase, în triluri. 2 (Pgn) A ciripi.

pirui2 vt [At: BL VII, 129 / Pzi: ~esc / E: pir2 + -ni] (Trs) A ara a doua oară, pentru a curăți de pir2.

PIRUÍ, pers. 3 píruie, vb. IV. Intranz. (Despre păsări) A cânta în triluri; a ciripi. – Formație onomatopeică.

PIRUÍ, pers. 3 piruie, vb. IV. Intranz. (Despre unele păsări mici, ca privighetoarea, canarul etc.) A cînta în triluri; p. ext. a ciripi. Păsările, în trecere – mai grabnică trecere acum – piruiau. Bănuiai că zboară să ducă veste tristă la cer. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 16. Iar o pasăre, cuprinsă de o dulce nebunie, Piruie în urma noastră, în lumina argintie. CERNA, P. 54. ◊ Fig. Pe deasupra acestei zarve, piruie naiul lui Dinicu. DELAVRANCEA, la TDRG.

A PIRUÍ pers. 3 píruie intranz. (despre păsări) A emite triluri. /Onomat.

piruì v. a face rulade; pirue naiul. [Onomatopee].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pirui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 piruie, imperf. 3 sg. piruia; conj. prez. 3 să piruie

piruí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. píruie, imperf. 3 sg. piruiá

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PIRUI vb. a ciripi, (prin Olt.) a știorlîcăi. (Pasărea ~.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

piruí, pírui, vb. IV (reg.) a ara a doua oară (pentru a curăța locul de pir).

Intrare: piruire
piruire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • piruire
  • piruirea
plural
  • piruiri
  • piruirile
genitiv-dativ singular
  • piruiri
  • piruirii
plural
  • piruiri
  • piruirilor
vocativ singular
plural
Intrare: pirui
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pirui
  • piruire
  • piruit
  • piruitu‑
  • piruind
  • piruindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • piruie
(să)
  • piruie
  • piruia
  • pirui
  • piruise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • piruie
(să)
  • piruie
  • piruiau
  • pirui
  • piruiseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

piruiverb

  • 1. rar (Despre păsări) A cânta în triluri. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Păsările, în trecere – mai grabnică trecere acum – piruiau. Bănuiai că zboară să ducă veste tristă la cer. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 16. DLRLC
    • format_quote Iar o pasăre, cuprinsă de o dulce nebunie, Piruie în urma noastră, în lumina argintie. CERNA, P. 54. DLRLC
    • format_quote figurat Pe deasupra acestei zarve, piruie naiul lui Dinicu. DELAVRANCEA, la TDRG. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.