2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PIRUETÁ, piruetez, vb. I. Intranz. (Rar) A executa, a face piruete. [Pr.: -ru-e-] – Din piruetă. Cf. fr. pirouetter.

PIRUETÁ, piruetez, vb. I. Intranz. (Rar) A executa, a face piruete. [Pr.: -ru-e-] – Din piruetă. Cf. fr. pirouetter.

pirueta vi [At: CĂLINESCU, S. 214 / P: ~ru-e~ / Pzi: ~tez / E: fr pirouetter] (Rar) A face piruete.

PIRUETÁ vb. I. intr. A face piruete. [Pron. -ru-e-. / < fr. pirouetter].

PIRUETÁ vb. intr. a face piruete; a se învârti pe călcâi. (< fr. pirouetter)

piruetá vb. I (coregr.) A face piruete ◊ „Era ceva în același timp comic și fascinant să o vezi pe femeia aceea fabuloasă jucând rolul unei subrete cu șorț alb și care piruetează brusc, făcând un număr de dans și cântec.” Săpt. 10 V 85 p. 7 (din piruetă; cf. fr. pirouetter; DEX, DN3)

A PIRUETÁ ~éz intranz. rar A face piruete. /Din piruetă

PIRUÉTĂ, piruete, s. f. Figură de dans constând din învârtirea completă a unui dansator, executată pe un singur picior; p. ext. rotire (rapidă) pe vârful picioarelor, pe călcâie etc. [Pr.: -ru-e-] – Din fr. pirouette.

PIRUÉTĂ, piruete, s. f. Figură de dans constând din învârtirea completă a unui dansator, executată pe un singur picior; p. ext. rotire (rapidă) pe vârful picioarelor, pe călcâie etc. [Pr.: -ru-e-] – Din fr. pirouette.

pirue sf [At: STAMATI, D. / P: ru-e~ / Pl: ~te / E: fr pirouette] 1 Figură de dans constând din învârtirea completă a unui dansator, executată pe un singur picior, mai ales pe vârf. 2 (Pgn) Rotire rapidă pe vârful picioarelor. 3 (Spt) Învârtire a corpului în jurul axei sale verticale, făcută cu scopul de a imprima o anumită viteză obiectului aruncat, greutate, disc, ciocan, în diferite probe de atletism. 4 Mișcare de întoarcere a calului pe picioarele dinapoi. 5 (Fig) Schimbarea bruscă de atitudine, de apărare.

PIRUÉTĂ, piruete, s. f. Învîrtire, rotire repede, pe loc, executată mai ales pe vîrful unui singur picior; (la călărie) mișcare de întoarcere a calului pe picioarele dinapoi. Se cutremură coana Leanca, atunci cînd o aude pe fată cîntînd și cînd o vede făcînd piruete prin casă. PAS, Z. I 185. Se răsuci în călcîiele subțirie și rochia albastră- închis se înfoie... Oprindu-se din piruetă, observă neclintirea din fața Anei. C. PETRESCU, C. V. 360.

PIRUÉTĂ s.f. Învârtire făcută pe loc în vârful unui picior; (la călărie) mișcare de întoarcere a calului pe picioarele dinapoi. ♦ (Fig.) Schimbare bruscă de atitudine, de părere. [< fr. pirouette].

PIRUÉTĂ s. f. 1. învârtire pe loc în vârful unui picior; mișcare de întoarcere a calului pe picioarele de dinapoi. 2. (fig.) schimbare bruscă de atitudine, de părere. (< fr. pirouette)

PIRUÉTĂ ~e f. 1) Figură de dans care constă dintr-o rotire completă, pe loc, executată de dansator pe vârful degetelor unui picior. 2) Rotire rapidă a corpului în jurul axei verticale. 3) fig. Trecere bruscă de la o opinie la alta. /<fr. pirouette


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

piruetá (a ~) (rar) (-ru-e-) vb., ind. prez. 3 pirueteáză

piruetá vb. (sil. -ru-e-), ind. prez. 1 sg. piruetéz, 3 sg. și pl. pirueteáză

piruétă (-ru-e-) s. f., g.-d. art. piruétei; pl. piruéte

piruétă s. f. (sil. -ru-e-), pl. piruéte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PIRUÉTĂ s. (COR.) învârtitură, (înv.) sfârlitură. (~ la vals.)

PIRUE s. învîrtitură, (înv.) sfîrlitură. (~ la vals.)

Intrare: pirueta
  • silabație: pi-ru-e-ta info
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pirueta
  • piruetare
  • piruetat
  • piruetatu‑
  • piruetând
  • piruetându‑
singular plural
  • piruetea
  • piruetați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • piruetez
(să)
  • piruetez
  • piruetam
  • piruetai
  • piruetasem
a II-a (tu)
  • piruetezi
(să)
  • piruetezi
  • piruetai
  • piruetași
  • piruetaseși
a III-a (el, ea)
  • piruetea
(să)
  • pirueteze
  • pirueta
  • piruetă
  • piruetase
plural I (noi)
  • piruetăm
(să)
  • piruetăm
  • piruetam
  • piruetarăm
  • piruetaserăm
  • piruetasem
a II-a (voi)
  • piruetați
(să)
  • piruetați
  • piruetați
  • piruetarăți
  • piruetaserăți
  • piruetaseți
a III-a (ei, ele)
  • piruetea
(să)
  • pirueteze
  • piruetau
  • pirueta
  • piruetaseră
Intrare: piruetă
  • silabație: pi-ru-e-tă info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pirue
  • pirueta
plural
  • piruete
  • piruetele
genitiv-dativ singular
  • piruete
  • piruetei
plural
  • piruete
  • piruetelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pirueta

  • 1. rar A executa, a face piruete.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • piruetă
    surse: DEX '98 DEX '09
  • cf. limba franceză pirouetter
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

piruetă

  • 1. Figură de dans constând din învârtirea completă a unui dansator, executată pe un singur picior.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.1. prin extensiune Rotire (rapidă) pe vârful picioarelor, pe călcâie etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: sfârlitură învârtitură attach_file 2 exemple
      exemple
      • Se cutremură coana Leanca, atunci cînd o aude pe fată cîntînd și cînd o vede făcînd piruete prin casă. PAS, Z. I 185.
        surse: DLRLC
      • Se răsuci în călcîiele subțirie și rochia albastră-închis se înfoie... Oprindu-se din piruetă, observă neclintirea din fața Anei. C. PETRESCU, C. V. 360.
        surse: DLRLC
    • 1.2. (La călărie) Mișcare de întoarcere a calului pe picioarele dinapoi.
      surse: DLRLC DN
    • 1.3. figurat Schimbare bruscă de atitudine, de părere.
      surse: DN

etimologie: