pirueta vi [At: CĂLINESCU, S. 214 / P: ~ru-e~ / Pzi: ~tez / E: fr pirouetter] (Rar) A face piruete.

PIRUETA vb. I. intr. A face piruete. [Pron. -ru-e-. / < fr. pirouetter].

PIRUETA vb. intr. a face piruete; a se învârti pe călcâi. (< fr. pirouetter)

pirueta vb. I (coregr.) A face piruete ◊ „Era ceva în același timp comic și fascinant să o vezi pe femeia aceea fabuloasă jucând rolul unei subrete cu șorț alb și care piruetează brusc, făcând un număr de dans și cântec.” Săpt. 10 V 85 p. 7 (din piruetă; cf. fr. pirouetter; DEX, DN3)

A PIRUETA ~ez intranz. rar A face piruete. /Din piruetă

piruetă sf [At: STAMATI, D. / P: ru-e~ / Pl: ~te / E: fr pirouette] 1 Figură de dans constând din învârtirea completă a unui dansator, executată pe un singur picior, mai ales pe vârf. 2 (Pgn) Rotire rapidă pe vârful picioarelor. 3 (Spt) Învârtire a corpului în jurul axei sale verticale, făcută cu scopul de a imprima o anumită viteză obiectului aruncat, greutate, disc, ciocan, în diferite probe de atletism. 4 Mișcare de întoarcere a calului pe picioarele dinapoi. 5 (Fig) Schimbarea bruscă de atitudine, de apărare.

PIRUETĂ, piruete, s. f. Învîrtire, rotire repede, pe loc, executată mai ales pe vîrful unui singur picior; (la călărie) mișcare de întoarcere a calului pe picioarele dinapoi. Se cutremură coana Leanca, atunci cînd o aude pe fată cîntînd și cînd o vede făcînd piruete prin casă. PAS, Z. I 185. Se răsuci în călcîiele subțirie și rochia albastră- închis se înfoie... Oprindu-se din piruetă, observă neclintirea din fața Anei. C. PETRESCU, C. V. 360.

PIRUETĂ s.f. Învîrtire făcută pe loc în vîrful unui picior; (la călărie) mișcare de întoarcere a calului pe picioarele dinapoi. ♦ (Fig.) Schimbare bruscă de atitudine, de părere. [< fr. pirouette].

PIRUETĂ s. f. 1. învârtire pe loc în vârful unui picior; mișcare de întoarcere a calului pe picioarele de dinapoi. 2. (fig.) schimbare bruscă de atitudine, de părere. (< fr. pirouette)

PIRUETĂ ~e f. 1) Figură de dans care constă dintr-o rotire completă, pe loc, executată de dansator pe vârful degetelor unui picior. 2) Rotire rapidă a corpului în jurul axei verticale. 3) fig. Trecere bruscă de la o opinie la alta. /<fr. pirouette

pirueta (a ~) (rar) (desp. -ru-e-) vb., ind. prez. 1 sg. piruetez, 3 piruetează; conj. prez. 1 sg. să piruetez, 3 să pirueteze

pirueta (a ~) (rar) (-ru-e-) vb., ind. prez. 3 piruetează

pirueta vb. (sil. -ru-e-), ind. prez. 1 sg. piruetez, 3 sg. și pl. piruetează

piruetă (desp. -ru-e-) s. f., g.-d. art. piruetei; pl. piruete

piruetă (-ru-e-) s. f., g.-d. art. piruetei; pl. piruete

piruetă s. f. (sil. -ru-e-), pl. piruete

PIRUETĂ s. (COR.) învârtitură, (înv.) sfârlitură. (~ la vals.)

PIRUETĂ s. învîrtitură, (înv.) sfîrlitură. (~ la vals.)