PIROXEN, piroxeni, s. m. Grup de silicați naturali de fier, magneziu, calciu, aluminiu, sodiu, potasiu etc., care se prezintă sub formă de cristale prismatice cu luciu sticlos, de culoare verde-măslinie până la negru. – Din fr. pyroxène.

piroxen sm [At: ALEXI, W. / Pl: ~i / E: fr piroxène] Silicat natural de magneziu, fier, calciu, aluminiu, sodiu, potasiu etc. care apare în cristale prismatice de culoare verde-măslinie până la negru, cu luciu sticlos.

PIROXEN, piroxeni, s. m. Rocă vulcanică formată din silicați naturali de magneziu, fier, calciu, aluminiu, sodiu, potasiu etc., care se prezintă sub formă de cristale prismatice cu luciu sticlos, de culoare verde-măslinie până la negru. – Din fr. pyroxène.

PIROXEN s.m. Silicat de magneziu, de fier și de calciu, care se găsește în diverse roci. [< fr. pyroxène].

PIROXEN s. m. silicat natural de fier, magneziu, aluminiu, calciu etc., din rocile eruptive. (< fr. pyroxène)

*piroxén n., pl. urĭ (vgr. pyr, foc și xénos, străin, din cauză că Haüy îl considera ca străin pintre rocele vulcanice, ceĭa ce era o eroare). Min. O rocă vulcanică. (Fórmula eĭ generală e [Ca, Mg, Fe] Si O₃).

piroxen s. m., pl. piroxeni

piroxen s. m., pl. piroxeni

piroxen s. m., pl. piroxeni

PIRO- „foc, incandescență, de culoare roșie”. ◊ gr. pyr, pyros „foc” > fr. pyro-, germ. id., engl. id., it. piro- > rom. piro-. □ ~clastic (v. -clastic), adj., (despre roci) format prin depozitarea materialului expulzat în timpul exploziilor vulcanice; ~fil (v. -fil₁), adj., s. m. și f., 1. adj., Care prezintă atracție pentru foc. 2. s. m., și f., Persoană care suferă de pirofilie. 3. adj., Care nu se alterează în contact cu focul. 4. adj., (Despre plante) Care preferă terenurile arse; ~fite (v. -fit), adj., s. f. pl., (plante) cu înveliș lignificat, care pot supraviețui la foc; ~fob (v. -fob), adj., s. m. și f., 1. adj., s. m. și f., (Persoană) care suferă de pirofobie. 2. adj., (Despre plante) Care evită terenurile arse sau pîrjolite; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de foc; ~gen (v. -gen₁), adj., 1. Care este produs de foc. 2. Capabil să declanșeze o stare de febră; ~genetic (v. -genetic), adj., (despre combustibili solizi) la care descompunerea se face prin încălzire în absența aerului; ~geneză (v. -geneză), s. f., fenomen de producere a căldurii; ~lagnie (v. -lagnie), s. f., excitație sexuală asociată cu incendii, provocate sau contemplate; ~latrie (v. -latrie), s. f., venerare a focului de către unele populații primitive; ~latru (v. -latru), s. m., adorator al focului; ~liză (v. -liză), s. f., proces de descompunere chimică cu ajutorul temperaturilor ridicate; ~manie (v. -manie), s. f., tendință patologică de a provoca incendii; ~metalurgie (v. metal/o-, v. -urgie), s. f., procedeu de obținere a metalelor prin topirea minereurilor în cuptoare metalurgice, prin arderea combustibililor; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., 1. Disciplină care studiază măsurarea temperaturilor înalte. 2. Ansamblu de procedee utilizate pentru măsurarea temperaturilor înalte ale corpurilor; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument utilizat în metalurgie pentru măsurarea temperaturilor înalte; ~scop (v. -scop), s. n., instrument cu care se poate observa dacă o temperatură a atins un anumit grad; ~sferă (v. -sferă), s. f., strat fluid din interiorul pămîntului, avînd o temperatură foarte ridicată; ~stat (v. -stat), s. n., aparat de supraveghere și de menținere constantă a temperaturii într-o cameră de ardere a unui cuptor industrial; ~xen (v. -xen), s. m., silicat natural de fier, magneziu, calciu etc., prezent în unele roci eruptive.

PIROXÉNI (< fr. {i}; {s} piro- + gr. xenos „străin”) s. m. pl. Grup de silicați naturali de fier, magneziu, calciu, aluminiu, sodiu etc., cristalizați în sistemul monoclinic sau rombic, de culoare care variază de la verde până la negru, cu luciu sticlos și cu clivaj caracteristic după două direcții. Sunt minerale constituente importante ale rocilor magmatice bazice și ultrabazice. Există p. alcalini și alcalino-pământoși.