12 definiții pentru piroteală

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PIROTEÁLĂ s. f. Faptul de a piroti; stare a celui care pirotește; picoteală, moțăială, somnolență. – Piroti + suf. -eală.

pirotea sf [At: HELIADE, O. I, 186 / Pl: ~eli / E: piroti + -eală] 1 Stare a celui care pirotește Si: moțăială, moțăit1, picoteală, somnolență, (rar) pirotire (1), (reg) pircoteală, pircuială. 2 (Pop) Boală care se manifestă prin somnolență și dureri de oase. 3 Lipsă de vlagă Si: pirotire (2). 4 Stare de inactivitate Si: pirotire (3). 5 Stare a celui care zace bolnav Si: pirotire (4). 6 Oboseală provocată de nesomn sau veghe Si: pirotire (5).

PIROTEÁLĂ, piroteli, s. f. Faptul de a piroti; stare a celui care pirotește; picoteală, moțăială, somnolență. – Piroti + suf. -eală.

PIROTEÁLĂ s. f. Starea în care se află cineva cînd îi este somn și e gata să ațipească; toropeală, moțăială, aromeală, picoteală, somnolență. Rămase un minut cu capul plecat, ca într-o adîncă cugetare sau, mai bine zis, Într-un soi de piroteală. HOGAȘ, DR. II 36. O piroteală plăcută o făcea nici s-adoarmă, nici deșteaptă să fie. DELAVRANCEA, S. 27. «Tragi la somn? Stai că am eu leac să-ți tai de piroteală», Și mi-a și pus mîna-n păr. CARAGIALE, O. I 55. ◊ Fig. Glumele cădeau în piroteala nopții. ZAMFIRESCU, R. 118. Starea aceasta de piroteală [a literaturii] va trece și chiar avem unele semne, care ne arată că va trece iute. GHEREA, ST. CR. II 186.

PIROTEÁLĂ ~éli f. 1) v. A PIROTI. 2) Stare a unei ființe care pirotește. /a piroti + suf. ~eală

piroteálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a piroti.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pirotea s. f., g.-d. art. pirotelii

pirotea s. f., g.-d. art. pirotelii

piroteála s. f., g.-d. art. pirotélii; pl. pirotéli

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PIROTEA s. ațipeală, ațipire, dormitare, moțăială, moțăire, moțăit, moțăitură, picoteală, picotire, pirotire, somnolență, toropeală, (rar) somnie (reg.) picuială, pioceală, somnoreală, (Mold.) clipoceală, clipocire, (prin Munt.) pircoteală, pircotit, (înv.) somnoroșie. (Stare de ~.)

Intrare: piroteală
piroteală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pirotea
  • piroteala
plural
  • piroteli
  • pirotelile
genitiv-dativ singular
  • piroteli
  • pirotelii
plural
  • piroteli
  • pirotelilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pirotea, pirotelisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a piroti; stare a celui care pirotește. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Rămase un minut cu capul plecat, ca într-o adîncă cugetare sau, mai bine zis, într-un soi de piroteală. HOGAȘ, DR. II 36. DLRLC
    • format_quote O piroteală plăcută o făcea nici s-adoarmă, nici deșteaptă să fie. DELAVRANCEA, S. 27. DLRLC
    • format_quote «Tragi la somn? Stai că am eu leac să-ți tai de piroteală», Și mi-a și pus mîna-n păr. CARAGIALE, O. I 55. DLRLC
    • format_quote figurat Glumele cădeau în piroteala nopții. ZAMFIRESCU, R. 118. DLRLC
    • format_quote figurat Starea aceasta de piroteală [a literaturii] va trece și chiar avem unele semne, care ne arată că va trece iute. GHEREA, ST. CR. II 186. DLRLC
etimologie:
  • Piroti + sufix -eală. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.