piroteală sf [At: HELIADE, O. I, 186 / Pl: ~eli / E: piroti + -eală] 1 Stare a celui care pirotește Si: moțăială, moțăit¹, picoteală, somnolență, (rar) pirotire (1), (reg) pircoteală, pircuială. 2 (Pop) Boală care se manifestă prin somnolență și dureri de oase. 3 Lipsă de vlagă Si: pirotire (2). 4 Stare de inactivitate Si: pirotire (3). 5 Stare a celui care zace bolnav Si: pirotire (4). 6 Oboseală provocată de nesomn sau veghe Si: pirotire (5).