piroclastic, ~ă a [At: LTR² XII, 422 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr pyroclastique] (D. formații geologice, roci) 1 Alcătuit din piroclastite. 2 Referitor la piroclastite. 3 Caracteristic piroclastitelor. 4 Care aparține piroclastitelor.

PIROCLASTIC, -Ă adj. (Despre roci) Referitor la piroclastite, format din piroclastite. [< fr. pyroclastique].

PIROCLASTIC, -Ă adj. (despre roci) din piroclastite. (< fr. pyroclastique)

PIROCLASTIC ~că (~ci, ~ce) (despre straturi geologice) Care constă din piroclastite. /<fr. pyroclastique

piroclastic (desp. -ro-clas-) adj. m., pl. piroclastici; f. piroclastică, pl. piroclastice

piroclastic (-ro-clas-) adj. m., pl. piroclastici; f. piroclastică, pl. piroclastice

piroclastic adj. m. (sil -clas-) clastic

cădere piroclastică, (engl.= pyroclastic fall) proces de acumulare a bombelor, lapililor și cenușii vulcanice, prin cădere liberă, în mediu subaerian sau subacvatic, simultan cu sau imediat după explozia vulcanică.

curgere piroclastică, (engl.= pyroclastic flow) mecanism de transport în masă, prin curgere gravitațională, al produselor de erupție vulcanică acumulate pe flancurile unui aparat vulcanic. C.p. poate fi declanșată de colapsul domului vulcanic, de o explozie laterală sau de efectul termic al înaintării lavei pe coș asupra unei calote de zăpadă din zona craterului care, răcindu-se brusc, curge gravitațional și antrenează depozitele piroclastice de pe versanți sub forma unui amestec de blocuri și noroi (→ lahar).

PIRO- „foc, incandescență, de culoare roșie”. ◊ gr. pyr, pyros „foc” > fr. pyro-, germ. id., engl. id., it. piro- > rom. piro-. □ ~clastic (v. -clastic), adj., (despre roci) format prin depozitarea materialului expulzat în timpul exploziilor vulcanice; ~fil (v. -fil₁), adj., s. m. și f., 1. adj., Care prezintă atracție pentru foc. 2. s. m., și f., Persoană care suferă de pirofilie. 3. adj., Care nu se alterează în contact cu focul. 4. adj., (Despre plante) Care preferă terenurile arse; ~fite (v. -fit), adj., s. f. pl., (plante) cu înveliș lignificat, care pot supraviețui la foc; ~fob (v. -fob), adj., s. m. și f., 1. adj., s. m. și f., (Persoană) care suferă de pirofobie. 2. adj., (Despre plante) Care evită terenurile arse sau pîrjolite; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de foc; ~gen (v. -gen₁), adj., 1. Care este produs de foc. 2. Capabil să declanșeze o stare de febră; ~genetic (v. -genetic), adj., (despre combustibili solizi) la care descompunerea se face prin încălzire în absența aerului; ~geneză (v. -geneză), s. f., fenomen de producere a căldurii; ~lagnie (v. -lagnie), s. f., excitație sexuală asociată cu incendii, provocate sau contemplate; ~latrie (v. -latrie), s. f., venerare a focului de către unele populații primitive; ~latru (v. -latru), s. m., adorator al focului; ~liză (v. -liză), s. f., proces de descompunere chimică cu ajutorul temperaturilor ridicate; ~manie (v. -manie), s. f., tendință patologică de a provoca incendii; ~metalurgie (v. metal/o-, v. -urgie), s. f., procedeu de obținere a metalelor prin topirea minereurilor în cuptoare metalurgice, prin arderea combustibililor; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., 1. Disciplină care studiază măsurarea temperaturilor înalte. 2. Ansamblu de procedee utilizate pentru măsurarea temperaturilor înalte ale corpurilor; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument utilizat în metalurgie pentru măsurarea temperaturilor înalte; ~scop (v. -scop), s. n., instrument cu care se poate observa dacă o temperatură a atins un anumit grad; ~sferă (v. -sferă), s. f., strat fluid din interiorul pămîntului, avînd o temperatură foarte ridicată; ~stat (v. -stat), s. n., aparat de supraveghere și de menținere constantă a temperaturii într-o cameră de ardere a unui cuptor industrial; ~xen (v. -xen), s. m., silicat natural de fier, magneziu, calciu etc., prezent în unele roci eruptive.

PIROCLÁSTIC, -Ă (< fr.) adj. (Despre formații geologice, roci și despre părțile lor componente etc.) Care compun sau sunt alcătuite din piroclastite, care se referă la piroclastite. ◊ Materiale piroclastice = fragmente de material solid, expulzate în cursul unor erupții vulcanice, rezultate fie prin ruperea pereților coșului vulcanic sau a umpluturii acestuia, fie prin solidificarea lavei aruncate în aer. Au dimensiuni variate, de la blocuri și bombe vulcanice cu diametre mai mari de 10 cm, până la pulberi fine (cenușă vulcanică). În unele tipuri de erupții vulcanice sunt expulzate cantități imense de piroclastite care, în amestec cu gaze și vapori fierbinți, se deplasează cu viteze foarte mari, provocând distrugeri însemnate și pierderi de vieți omenești (ex. erupția vulcanului Montagne Pelée din Martinica, din 1902, care a distrus în întregime orașul Saint-Pierre de la poale). Sin. piroclastite.