16 definiții pentru „pipotă”   declinări

PÍPOTĂ, pipote, s. f. Stomac musculos la unele păsări; rânză. ♦ (Fam. și ir.) Stomac de om. ◊ Expr. A i se umfla (cuiva) pipota = a) a se mânia; b) a fi foarte fudul, mândru. (Fam.) A-i crăpa (cuiva) pipota de nerăbdare = a fi foarte nerăbdător. – Et. nec.

PÍPOTĂ, pipote, s. f. Stomac musculos la unele păsări; rânză. ♦ (Fam. și ir.) Stomac de om. ◊ Expr. A i se umfla (cuiva) pipota = a) a se mânia; b) a fi foarte fudul, mândru. (Fam.) A-i crăpa (cuiva) pipota de nerăbdare = a fi foarte nerăbdător. – Et. nec.

PÍPOTĂ, pipote, s. f. Stomac de pasăre; rînză. Celui mare îi dete capul găinii, celui mijlociu pipota și celui mai mic inima. ISPIRESCU, L. 272. ◊ Expr. (Familiar) A i se umfla (cuiva) pipota = a se mînia.

pípotă s. f., g.-d. art. pípotei; pl. pípote

pípotă s. f., pl. pípote

PÍPOTĂ s. (ANAT.) rânză, stomac măcinător, (reg.) bătucă, morișcă, mură, pipoașcă, râșnitoare, râșniță. (~ de pasăre.)

pípotă (pípote), s. f. – Stomac de pasăre, rînză. – Var. chipotă. Trans. picotă. Ngr. *ἐφήπαπα, din gr. ἤπαρ, ἤπατος „ficat”, ca ngr. ἐφιππος din gr. ἴππος, sau ngr. ἐφάπλωμα din gr. ἄπλωμα. Ca în ultimul caz (ἐφάπλωμα › πάπλωμα), *ἐφήπαπα ar fi trecut la *πήπαπα, prin asimilare. Rezultatul normal, *pipătă s-a modificat datorită influenței consoanei, ca sl. domalitidomoli, sl. mamitimomi. Alte explicații nu par suficiente: din ceh. pipati „a privi” (Cihac, II, 256), cf. rut. pipotĭ „cobe, tîfnă” (Scriban); din gr. ἤπαρ încrucișat cu ficatum (Schuchardt, ZRPh., XXVIII, 435; REW 4108); în legătură cu sl. pąpukŭ „buric” (Tiktin).

PÍPOTĂ ~e f. 1) Parte a aparatului digestiv al păsărilor în care se mistuie hrana; rânză. 2) fam. Parte a aparatului digestiv la om în care se digeră alimentele; stomac. /Orig. nec.

pipotă f. 1. al treilea stomac al păsărilor; 2. fam. burtă: își umple pipota. [Derivat din dial. pipă, burtă].

pípotă f., pl. e (rut. pipotĭ, cobie; ceh. pipot, țipet [!] de puĭ, pipati, a țipa ca puiĭ; ung. pipta, cobie. V. pipă). Vest. Rînză. Fam. Stomah [!]: a-țĭ umplea pipota. – În Munt. est. Pop. chipotă.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

PÍPOTĂ s. (ANAT.) rînză, (reg.) bătúcă, moríșcă, múră, pipoáșcă, rîșnitoáre, rî́șniță. (~ de pasăre.)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

a-i arde pipota expr. a râvni, a tânji; a avea neapărată nevoie (de ceva)

a-i crăpa pipota expr. a fi foarte nerăbdător.

a i se umfla (cuiva) pipota expr. 1. a se înfuria. 2. a se fuduli.