8 definiții pentru pipiriguț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PIPIRIGÚȚ, pipiriguți, s. m. Mică plantă erbacee cu rizomul târâtor și cu tulpina cilindrică, terminată cu un spic de flori brune-verzui (Heleocharis palustris).Pipirig + suf. -uț.

PIPIRIGÚȚ, pipiriguți, s. m. Mică plantă erbacee cu rizomul târâtor și cu tulpina cilindrică, terminată cu un spic de flori brune-verzui (Heleocharis palustris).Pipirig + suf. -uț.

pipiriguț sm [At: BRANDZA, FL. 470 / Pl: ~i / E: pipirig1+ -uț] 1-4 (Reg; șhp) Pipirig (1-2) (mic) Si: (reg) pipiriguță (1-4). 5 Mică plantă erbacee cu rizomul târâtor, cu tulpina cilindrică terminată cu un spic de flori brune-verzui Si: (reg) pipirig1 (4), rogoz (Heleocharis palustris).

pipirigúț m. (d. pipirig). Pipirig (heleócharis).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pipirigúț s. m., pl. pipirigúți

pipirigúț s. m., pl. pipirigúți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PIPIRIGÚȚ s. (BOT.; Heleocharis palustris) (reg.) pipirig, rogoz.

PIPIRIGUȚ s. (BOT.; Heleocharis palustris) (reg.) pipirig, rogoz.

Intrare: pipiriguț
pipiriguț substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pipiriguț
  • pipiriguțul
  • pipiriguțu‑
plural
  • pipiriguți
  • pipiriguții
genitiv-dativ singular
  • pipiriguț
  • pipiriguțului
plural
  • pipiriguți
  • pipiriguților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pipiriguț heleocharis

  • 1. Mică plantă erbacee cu rizomul târâtor și cu tulpina cilindrică, terminată cu un spic de flori brune-verzui (Heleocharis palustris).
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: pipirig rogoz

etimologie:

  • Pipirig + sufix -uț.
    surse: DEX '98 DEX '09