10 definiții pentru piperacee


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PIPERACÉE, piperacee, s. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate cu proprietăți aromatice, cu flori mici, dispuse în amenți lungi, și cu fructul în formă de boabe; (și la sg.) plantă din această familie. – Din fr. pipéracée, lat. piperaceae.

piperacee sf [At: LTR2 / Pl: ~, ~ei / E: fr pipéracées, lat piperacee] 1 (Lpl) Familie de plante dicotiledonate apetale cu proprietăți aromatice, cu flori mici, dispuse în amenți lungi și cu fructul în formă de boabă. 2 (Șls) Plantă din familia piperaceelor (1).

PIPERACÉE, piperacee, s. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate cu proprietăți aromatice, cu flori mici, dispuse în amenți lungi, și cu fructul în formă de boabe; (și la sg.) plantă din această familie. – Din fr. pipéracées, lat. piperaceae.

PIPERACÉE s.f.pl. Familie de plante dicotiledonate apetale cu proprietăți aromatice foarte pronunțate, având ca tip piperul; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. pipéracées].

PIPERACÉE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate apetale din regiunile tropicale, cu proprietăți aromatice pronunțate: piperul. (< fr. pipéracées, lat. piperaceae)

PIPERACÉE ~ f. 1) la pl. Familie de plante (liane, ierburi sau arbuști) cu frunze alterne, cu flori grupate în inflorescențe de tip spic sau racem și cu fruct în formă de boabe (reprezentant: piperul). 2) Plantă din această familie. /<fr. pipéracées

*piperacéŭ, -ée adj., pl. eĭ, ee (în lat. botanică piperáceus, d. lat. piper, piper). Bot. Din familia piperuluĭ. S. f. pl. O familie de plante cu doŭă cotiledoane și fără petale și al căror tip e piperu (negru).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

piperacée s. f., art. piperacéea, g.-d. art. piperacéei; pl. piperacée


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PIPERACÉE (< fr.; {s} lat. piper „piper”) s. f. pl. Familie de plante dicotiledonate, apetale, erbacee sau lemnoase, uneori liane, cu frunze simple, alterne, flori bisexuate grupate în inflorescențe și fruct bacă sau drupă, semințe cu albumen dezvoltat (ex. piperul). Conțin substanțe rășinoase și uleiuri eterice; unele se cultivă ca plante decorative. Sunt răspândite mai ales în regiunile tropicale.

Intrare: piperacee
piperacee substantiv feminin
substantiv feminin (F142)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • piperacee
  • piperaceea
plural
  • piperacee
  • piperaceele
genitiv-dativ singular
  • piperacee
  • piperaceei
plural
  • piperacee
  • piperaceelor
vocativ singular
plural

piperacee

  • 1. (la) plural Familie de plante dicotiledonate cu proprietăți aromatice, cu flori mici, dispuse în amenți lungi, și cu fructul în formă de boabe.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. (la) singular Plantă din această familie.
      surse: DEX '09 DN

etimologie: