piogen, ~ă a [At: DN / P: pi-o~ / Pl: ~i, ~e / E: fr pyogène] 1 Care produce puroi. 2 (D. agenți patogeni) Care determină producerea puroiului.

PIOGEN adj. Care produce puroi. [Pron. pi-o-. / < fr. pyogène, cf. gr. pyon – puroi, gennan – a naște].

PIOGEN adj. (despre bacterii) care produce puroi. (< fr. pyogène)

piogen (desp. pi-o-) adj. m., pl. piogeni; f. piogenă, pl. piogene

piogen (pi-o-) adj. m., pl. piogeni; f. piogenă, pl. piogene

piogen adj. m. (sil. pi-o-), pl. piogeni; f. sg. piogenă, pl. piogene

PIO- „puroi, supurație”. ◊ gr. pyon „coptură, puroi” > fr. pyo-, germ. id., engl. id., it. pio- > rom. pio-. □ ~cel (v. -cel₂), s. n., colecție purulentă în jurul testiculului; ~cit (v. -cit), s. n., celulă de puroi, rezultată din degenerarea vacuolară a unui granulocit; ~colecist (v. cole-, v. -cist), s. n., veziculă biliară inflamată care conține puroi; ~colpocel (v. colpo-, v. -cel₂), s. n., inflamație supurativă a peretelui posterior al vaginului; ~dermie (v. -dermie), s. f., supurație difuză a pielii; ~emie (v. -emie), s. f., piemie*; ~fagie (v. -fagie), s. f., deglutiție a secreției purulente provenind din cavitatea bucală sau din căile respiratorii; ~gen (v. -gen₁), adj., (despre bacterii) care produce puroi; ~geneză (v. -geneză), s. f., piogenie*; ~genie (v. -genie₁), s. f., proces de producere a puroiului; sin. piogeneză, piopoieză; ~id (v. -id), adj., asemănător cu puroiul; ~metrie (v. -metrie₂), s. f., colecție purulentă în uter; sin. piometru; ~metru (v. -metru₂), s. n., piometrie*; ~poieză (v. -poieză), s. f., piogenie*; ~ree (v. -ree), s. f., scurgere de puroi dintr-un focar infecțios; ~scleroză (v. -scleroză), s. f., inflamație purulentă asociată cu o hiperplazie a țesutului conjunctiv; ~septicemie (v. septic/o-, v. -emie), s. f., septicemie însoțită de leziuni infecțioase purulente; ~spermie (v. -spermie), s. f., prezență a puroiului în lichidul spermatic; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare terapeutică a injecțiilor subcutanate cu puroi sterilizat.