3 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

piocit2, ~ă a [At: UDRESCU, GL. / P: pi-o~ / Pl: ~iți, ~e / E: pioci] (Mun; d. oameni) 1 Care vorbește subțire. 2 Care vorbește încet. 3 Bleg. 4 Indispus.

piocit3 sn [At: DN3 / Pl: ~uri / E: fr pyocyte] Celulă de puroi.

piocit1 sn [At: UDRESCU, GL. / P: pi-o~ / Pl: (rar) ~uri / E: pioci] (Reg) 1 Piuitură (1). 2 (Pan) Pioceală (2). 3 Pioncăneală (3).

PIOCÍT s.n. Celulă de puroi. [< fr. pyocyte, cf. gr. pyon – puroi, kytos – celulă].

pioci vi [At: DLR / P: pi-o~ / Pzi: ~cesc / E: fo] (Reg) 1 (D. puii păsărilor) A piui1 (1) 2 (Pan; d. oameni) A vorbi cu voce subțire Si: (reg) a pioncăi (2), a pioncăni. 3 A pioncăni (3).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

piocít1, piocíturi, s.n. (reg.) 1. piuit. 2. voce sau vorbire cu glas subțire, pițigăiat; pioncăială, pioncăit, pioncănit. 3. vorbire înceată, slabă, stinsă; pioncăit, pioncănitură, pioceală.

piocít2, piocítă, adj. (reg.; despre oameni) 1. care vorbește subțire, pițigăiat. 2. care vorbește încet, slab, stins.

piocí, piocésc, vb. IV (reg.) 1. (despre păsări și puii lor) a piui. 2. (despre oameni) a vorbi cu voce subțire, pițigăiată; a pioncăi, a pioncăni. 3. a vorbi încet, slab, stins, a pioncăni.

Intrare: piocit (adj.)
piocit (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • piocit
  • piocitul
  • piocitu‑
  • pioci
  • piocita
plural
  • piociți
  • piociții
  • piocite
  • piocitele
genitiv-dativ singular
  • piocit
  • piocitului
  • piocite
  • piocitei
plural
  • piociți
  • piociților
  • piocite
  • piocitelor
vocativ singular
plural
Intrare: piocit (s.n.; -uri)
piocit (s.n.; -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • piocit
  • piocitul
  • piocitu‑
plural
  • piocituri
  • piociturile
genitiv-dativ singular
  • piocit
  • piocitului
plural
  • piocituri
  • piociturilor
vocativ singular
plural
Intrare: pioci
verb (V406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pioci
  • piocire
  • piocit
  • piocitu‑
  • piocind
  • piocindu‑
singular plural
  • piocește
  • piociți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • piocesc
(să)
  • piocesc
  • pioceam
  • piocii
  • piocisem
a II-a (tu)
  • piocești
(să)
  • piocești
  • pioceai
  • piociși
  • piociseși
a III-a (el, ea)
  • piocește
(să)
  • piocească
  • piocea
  • pioci
  • piocise
plural I (noi)
  • piocim
(să)
  • piocim
  • pioceam
  • piocirăm
  • piociserăm
  • piocisem
a II-a (voi)
  • piociți
(să)
  • piociți
  • pioceați
  • piocirăți
  • piociserăți
  • piociseți
a III-a (ei, ele)
  • piocesc
(să)
  • piocească
  • pioceau
  • pioci
  • piociseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)