piocit³ sn [At: DN³ / Pl: ~uri / E: fr pyocyte] Celulă de puroi.

piocit², ~ă a [At: UDRESCU, GL. / P: pi-o~ / Pl: ~iți, ~e / E: pioci] (Mun; d. oameni) 1 Care vorbește subțire. 2 Care vorbește încet. 3 Bleg. 4 Indispus.

piocit¹ sn [At: UDRESCU, GL. / P: pi-o~ / Pl: (rar) ~uri / E: pioci] (Reg) 1 Piuitură (1). 2 (Pan) Pioceală (2). 3 Pioncăneală (3).

PIOCIT s.n. Celulă de puroi. [< fr. pyocyte, cf. gr. pyon – puroi, kytos – celulă].

pioci vi [At: DLR / P: pi-o~ / Pzi: ~cesc / E: fo] (Reg) 1 (D. puii păsărilor) A piui¹ (1) 2 (Pan; d. oameni) A vorbi cu voce subțire Si: (reg) a pioncăi (2), a pioncăni. 3 A pioncăni (3).

PIO- „puroi, supurație”. ◊ gr. pyon „coptură, puroi” > fr. pyo-, germ. id., engl. id., it. pio- > rom. pio-. □ ~cel (v. -cel₂), s. n., colecție purulentă în jurul testiculului; ~cit (v. -cit), s. n., celulă de puroi, rezultată din degenerarea vacuolară a unui granulocit; ~colecist (v. cole-, v. -cist), s. n., veziculă biliară inflamată care conține puroi; ~colpocel (v. colpo-, v. -cel₂), s. n., inflamație supurativă a peretelui posterior al vaginului; ~dermie (v. -dermie), s. f., supurație difuză a pielii; ~emie (v. -emie), s. f., piemie*; ~fagie (v. -fagie), s. f., deglutiție a secreției purulente provenind din cavitatea bucală sau din căile respiratorii; ~gen (v. -gen₁), adj., (despre bacterii) care produce puroi; ~geneză (v. -geneză), s. f., piogenie*; ~genie (v. -genie₁), s. f., proces de producere a puroiului; sin. piogeneză, piopoieză; ~id (v. -id), adj., asemănător cu puroiul; ~metrie (v. -metrie₂), s. f., colecție purulentă în uter; sin. piometru; ~metru (v. -metru₂), s. n., piometrie*; ~poieză (v. -poieză), s. f., piogenie*; ~ree (v. -ree), s. f., scurgere de puroi dintr-un focar infecțios; ~scleroză (v. -scleroză), s. f., inflamație purulentă asociată cu o hiperplazie a țesutului conjunctiv; ~septicemie (v. septic/o-, v. -emie), s. f., septicemie însoțită de leziuni infecțioase purulente; ~spermie (v. -spermie), s. f., prezență a puroiului în lichidul spermatic; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare terapeutică a injecțiilor subcutanate cu puroi sterilizat.

PIOCI vb. v. piui.

pioci vb. v. PIUI.

piocit², piocită, adj. (reg.; despre oameni) 1. care vorbește subțire, pițigăiat. 2. care vorbește încet, slab, stins.

piocit¹, piocituri, s.n. (reg.) 1. piuit. 2. voce sau vorbire cu glas subțire, pițigăiat; pioncăială, pioncăit, pioncănit. 3. vorbire înceată, slabă, stinsă; pioncăit, pioncănitură, pioceală.

pioci, piocesc, vb. IV (reg.) 1. (despre păsări și puii lor) a piui. 2. (despre oameni) a vorbi cu voce subțire, pițigăiată; a pioncăi, a pioncăni. 3. a vorbi încet, slab, stins, a pioncăni.