opțiuni
  • info

4 intrări

10 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

piocit3 sn [At: DN3 / Pl: ~uri / E: fr pyocyte] Celulă de puroi.

piocit2, ~ă a [At: UDRESCU, GL. / P: pi-o~ / Pl: ~iți, ~e / E: pioci] (Mun; d. oameni) 1 Care vorbește subțire. 2 Care vorbește încet. 3 Bleg. 4 Indispus.

piocit1 sn [At: UDRESCU, GL. / P: pi-o~ / Pl: (rar) ~uri / E: pioci] (Reg) 1 Piuitură (1). 2 (Pan) Pioceală (2). 3 Pioncăneală (3).

PIOCIT s.n. Celulă de puroi. [< fr. pyocyte, cf. gr. pyon – puroi, kytos – celulă].

pioci vi [At: DLR / P: pi-o~ / Pzi: ~cesc / E: fo] (Reg) 1 (D. puii păsărilor) A piui1 (1) 2 (Pan; d. oameni) A vorbi cu voce subțire Si: (reg) a pioncăi (2), a pioncăni. 3 A pioncăni (3).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PIOCI vb. v. piui.

pioci vb. v. PIUI.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

piocit2, piocită, adj. (reg.; despre oameni) 1. care vorbește subțire, pițigăiat. 2. care vorbește încet, slab, stins.

piocit1, piocituri, s.n. (reg.) 1. piuit. 2. voce sau vorbire cu glas subțire, pițigăiat; pioncăială, pioncăit, pioncănit. 3. vorbire înceată, slabă, stinsă; pioncăit, pioncănitură, pioceală.

pioci, piocesc, vb. IV (reg.) 1. (despre păsări și puii lor) a piui. 2. (despre oameni) a vorbi cu voce subțire, pițigăiată; a pioncăi, a pioncăni. 3. a vorbi încet, slab, stins, a pioncăni.

Intrare: piocit (adj.)
piocit2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • piocit
  • piocitul
  • piocitu‑
  • piocită
  • piocita
plural
  • piociți
  • piociții
  • piocite
  • piocitele
genitiv-dativ singular
  • piocit
  • piocitului
  • piocite
  • piocitei
plural
  • piociți
  • piociților
  • piocite
  • piocitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: piocit (puroi)
piocit1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • piocit
  • piocitul
  • piocitu‑
plural
  • piocituri
  • piociturile
genitiv-dativ singular
  • piocit
  • piocitului
plural
  • piocituri
  • piociturilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: piocit (zgomot)
piocit1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • piocit
  • piocitul
  • piocitu‑
plural
  • piocituri
  • piociturile
genitiv-dativ singular
  • piocit
  • piocitului
plural
  • piocituri
  • piociturilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: pioci
verb (V406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pioci
  • piocire
  • piocit
  • piocitu‑
  • piocind
  • piocindu‑
 singular plural
  • piocește
  • piociți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • piocesc
 (să)
  • piocesc
  • pioceam
  • piocii
  • piocisem
a II-a (tu)
  • piocești
 (să)
  • piocești
  • pioceai
  • piociși
  • piociseși
a III-a (el, ea)
  • piocește
 (să)
  • piocească
  • piocea
  • pioci
  • piocise
plural I (noi)
  • piocim
 (să)
  • piocim
  • pioceam
  • piocirăm
  • piociserăm
  • piocisem
a II-a (voi)
  • piociți
 (să)
  • piociți
  • pioceați
  • piocirăți
  • piociserăți
  • piociseți
a III-a (ei, ele)
  • piocesc
 (să)
  • piocească
  • pioceau
  • piociră
  • piociseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

piocit, piocităadjectiv

regional
  • 1. (Despre oameni) Care vorbește subțire. MDA2
  • 2. (Despre oameni) Care vorbește încet. MDA2
  • 3. (Despre oameni) Bleg. MDA2
    sinonime: bleg
  • 4. (Despre oameni) Indispus. MDA2
    sinonime: indispus
etimologie:
  • pioci MDA2

piocit, piociturisubstantiv neutru

  • 1. Celulă de puroi. DN
etimologie:

piocit, piociturisubstantiv neutru

regional
etimologie:
  • pioci MDA2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.