pioncăneală sf [At: UDRESCU, GL. / V: pior~ / Pl: ~neli / E: pioncăni + -eală] (Reg) 1 Pioncăială (1). 2 (Pan) Pioceală (2). 3 Vorbire înceată Si: (reg) pioceală (3), piocit¹ (3), pioncăială (3), pioncăit¹ (3), pioncăitură (3), pioncănit¹ (3), pioncănitură (3). 4 Slăbire din cauza bolii sau a bătrâneții Si: (reg) pioncănit¹ (4), pioncănitură (4). 5 Vedere slabă Si: (reg) pioncăială (4), pioncănit¹ (5), pioncănitură (5). 6 Mocoșire. 7 Migală.

piorcăneală sf vz pioncăneală

pioncăneală, pioncăneli, s.f. (reg.) 1. strigătul caracteristic al curcilor; pioncăială. 2. voce sau vorbire cu glas subțire, pițigăiat; pițigăială în vorbire. 3. vorbire înceată, slabă, stinsă; pioncănit. 4. slăbire, topire (de boală sau de bătrânețe). 5. vedere slabă, pioncăială. 6. mocoșire, mocăială. 7. migală, migăleală.