16 definiții pentru pinguin pinguină


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PINGUÍN, pinguini, s. m. Gen de păsări palmipede marine, ihtiofage, cu ciocul lung, cu aripile scurte, negre, improprii pentru zbor, servind ca înotătoare, cu picioarele scurte, situate la extremitatea posterioară a trunchiului, cu pieptul alb, cu mersul legănat, care trăiesc în grupuri în regiunile polare sudice. – Din fr. pingouin.

pinguin sm [At: DRĂGHICEANU, C. 119 / V: (înv) sf / Pl: ~i / E: fr pingouin] Specii diferite de păsări paluride marine ihtiofage, cu corpul ovoid, turtit dorso-ventral și lung, cu ciocul lung, cu aripi scurte, impropii pentru zbor, servind ca înotătoare, cu picioarele scurte, situate la extremitatea posterioară a trunchiului, cu penele negre pe spate și albe pe piept și pe pântece, care trăiesc în colonii mari în regiunile polare.

PINGUÍN, pinguini, s. m. Nume dat unor genuri diferite de păsări palmipede marine, cu ciocul lung, cu aripile scurte, negre, improprii pentru zbor, servind ca înotătoare, cu picioarele scurte, situate la extremitatea posterioară a trunchiului, cu pieptul alb, cu mersul legănat, care trăiesc în grupuri în regiunile polare sudice. – Din fr. pingouin.

PINGUÍN, pinguini, s. m. Pasăre palmipedă de mare, cu ciocul lung, cu pieptul alb, cu aripile scurte și negre, cu mersul legănat; trăiește în grupuri mai ales în regiunile polare. Pinguinul stă cu pîntecul revărsat, abia mișcînd din brațele scurte. C. PETRESCU, C. V. 17. Fantastic dormitează pinguinii Pe blocurile străvezii de gheață. CAZIMIR, L. U. 41.

PINGUÍN s.m. Pasăre palmipedă din mările arctice, cu aripi scurte, cu pieptul alb și cu mersul legănat, care stă în poziție verticală. [Pron. -gu-in. / < fr. pingouin].

PINGUÍN s. m. pasăre palmipedă din mările arctice, cu aripi scurte, cu pieptul alb și cu mersul legănat, în poziție verticală. (< fr. pingouin)

PINGUÍN ~i m. Pasăre marină polară, de talie mare, cu cioc proeminent, cu aripi mici, modificate în labe înotătoare, cu picioare scurte (având mersul în poziție verticală și legănat), cu penaj alb pe pântece și negru pe spate, care se hrănește cu pește. /<fr. pingouin

pinguin m. pasere palmipedă cu aripi scurte, din mările septentrionale.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pinguín s. m., pl. pinguíni

pinguín s. m. (sil. -gu-in), pl. pinguíni


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PINGUÍN (< fr.) s. m. Denumire dată unor genuri de păsări marine din familia spheniscide, palmipede, ihtiofage, nezburătoare, dar bune înotătoare, cu ciocul lung, albe pe piept și pe burtă și negre pe spate, care trăiesc în colonii în emisfera sudică, îndeosebi pe țărmurile Antarctidei, dar și în unele insule cu climă rece; unele specii ajung și în extremitatea sudică a Australiei, a Noii Zeelande și Africii, pe coasta vestică a Americii de Sud și în ins. Galapagos. De înălțime între 40 și 90 cm, au picioarele scurte, situate la extremitatea posterioară a trunchiului, penele mici și foarte dese, iar aripile scurte, improprii pentru zbor, au rolul de înotătoare. Pe uscat stau în poziție verticală și au mersul legănat; sunt foarte bune înotătoare și scufundătoare. Strămoșul p., al cărui schelet a fost descoperit în 1975, avea 1,80 m. Printre cele mai cunoscute specii se numără p. regal, p. imperial, p. Adélie.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

pinguin, pinguini s. m. speculant specializat în umplerea buteliilor de mic litraj cu gaz din alte recipiente

pinguin glazurat expr. (adol.) om foarte prost.

Intrare: pinguin
  • silabație: -gu-in
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pinguin
  • pinguinul
  • pinguinu‑
plural
  • pinguini
  • pinguinii
genitiv-dativ singular
  • pinguin
  • pinguinului
plural
  • pinguini
  • pinguinilor
vocativ singular
plural
pinguină
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)