15 definiții pentru pingeli pengeli pingi pingili


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PINGELÍ, pingelesc, vb. IV. Tranz. A pune sau a face să pună pingele la o încălțăminte (uzată); a tălpui. – Din pingea.

PINGELÍ, pingelesc, vb. IV. Tranz. A pune sau a face să pună pingele la o încălțăminte (uzată); a tălpui. – Din pingea.

pingeli vt(a) [At: PR. DRAM. 127 / V: pen~, pingi[1], pingili / Pzi: ~lesc / E: pingea] 1-2 (C. i. obiecte de încălțăminte sau cu talpa încălțămintei) A pune pingele (1) (și tocuri) Si: (îrg) a pingelui (1-2), a tălpui. 3 (Fam; fig; c. i. oameni) A păcăli. corectată

  1. Variantă incorect tipărită în original: pin~. Am corectat-o după recomandarea referinței încrucișate corespunzătoare — LauraGellner

PINGELÍ, pingelesc, vb. IV. Tranz. A pune pingele la o încălțăminte. A pus mîna într-o zi pe-o gheată și a început s-o pingelească. PAS, Z. I 199. ◊ Absol. Meseriașii găsiră un cotlon ici-colo și se apucară de meserie: cizmarii să pingelească, croitorii să pingălească. PAS, Z. III 279. ◊ Refl. pas. Bineînțeles că și ghetele le pingeleam cît timp cizmarul socotea că se pot pingeli cuviincios. CAMIL PETRESCU, U. N. 96. – Variantă: pingeluí vb. IV.

A PINGELÍ ~ésc tranz. (încălțăminte) A înzestra cu pingele (noi). /Din pingea

pingelésc v. tr. (d. pingele). Pun pingele, pun tălpĭ noĭ: îmĭ pingelesc ghetele. Fig. Fam. Înșel, escrochez. Cp. cu boĭesc, căptușesc, încalț.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pingelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pingelésc, imperf. 3 sg. pingeleá; conj. prez. 3 pingeleáscă

pingelí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pingelésc, imperf. 3 sg. pingeleá; conj. prez. 3 sg. și pl. pingeleáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PINGELÍ vb. a pingelui, a tălpui, (reg.) a tălpălui. (A ~ încălțămintea.)

PINGELÍ vb. v. ademeni, amăgi, încânta, înșela, minți, momi, păcăli, prosti, purta, trișa.

PINGELI vb. a pingelui, a tălpui, (reg.) a tălpălui. (A ~ încălțămintea.)

pingeli vb. v. ADEMENI. AMĂGI. ÎNCÎNTA. ÎNȘELA. MINȚI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. TRIȘA.

Intrare: pingeli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pingeli
  • pingelire
  • pingelit
  • pingelitu‑
  • pingelind
  • pingelindu‑
singular plural
  • pingelește
  • pingeliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pingelesc
(să)
  • pingelesc
  • pingeleam
  • pingelii
  • pingelisem
a II-a (tu)
  • pingelești
(să)
  • pingelești
  • pingeleai
  • pingeliși
  • pingeliseși
a III-a (el, ea)
  • pingelește
(să)
  • pingelească
  • pingelea
  • pingeli
  • pingelise
plural I (noi)
  • pingelim
(să)
  • pingelim
  • pingeleam
  • pingelirăm
  • pingeliserăm
  • pingelisem
a II-a (voi)
  • pingeliți
(să)
  • pingeliți
  • pingeleați
  • pingelirăți
  • pingeliserăți
  • pingeliseți
a III-a (ei, ele)
  • pingelesc
(să)
  • pingelească
  • pingeleau
  • pingeli
  • pingeliseră
pengeli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pingi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pingili
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)