pengea sf vz pingea

pengică sf vz pingică

pingea sf [At: POLIZU / V: (reg) pengea / Pl: ~gele / E: tc pence] 1 Bucată de talpă folosită pentru a înlocui partea anterioară a tălpilor uzate ale încălțămintei Si: pingică (1). 2 (Pex) Parte anterioară a tălpii încălțămintei, pe care se calcă Si: pingică (2). 3 (Reg; îs) ~ua casei Cap al familiei. 4 (Fam; îe) A-i pune (cuiva) ~ua A înșela pe cineva Si: a amăgi, a păcăli. 5 (Rar; îe) A ține (la cineva) ca la ~ele A nu ține deloc la cineva. 6 (Rar; îe) A bate Ia ~ A risipi banii la jocuri și petreceri. 7 (Rar; îe) A-i da (cuiva) ~ua A respinge rugămintea sau cererea cuiva. 8 (Îae) A repezi pe cineva. 9 (Fig; fam) Friptură tare Si: talpă. 10 (Mun; art) Dans popular care se dansează în ritm de horă. 11 (Mun; art) Melodie după care se execută acest dans. corectat(ă)

pingică sf [At: DUNĂREANU, N. 17 / V: (reg) pen~ / Pl: (rar) ~ici / E: pingea css] 1-2 Pingea (1-2). 3 (Reg; îe) A aduce (pe cineva) la o ~ A provoca cuiva pagube însemnate. 4 (Îae) A sărăci pe cineva. 5 (Reg) Bucată de leaț. 6 (Reg) Scândură care susține jgheabul morii sau al teascului. 7 Margine de jos a peretului de lemn al casei.

PINGEA, pingele, s. f. Bucată de talpă folosită pentru a înlocui tălpile uzate de la o încălțăminte; p. ext. jumătatea din față a tălpii încălțămintei.

PINGICĂ, pingele, s. f. (Familiar) Pingea. Sta plecat deasupra lăzii cu sule, cuie, piele veche, sfoară, ceară galbenă și mereu bătea într-o pingică, o punea într-un lighean murdar și pe furiș arunca ochii la picioarele trecătorilor. DUNĂREANU, N. 17.

PINGEA ~ele f. Bucată de piele sau de cauciuc care se aplică pe jumătatea din față a tălpii la obiectele de încălțăminte, înlocuind-o pe cea uzată. [Art. pingeaua; G.-D. pingelei] /<turc. pençe

pingeà f. talpa cismei (la încălțămintea țărănească); fig. a pune cuiva pingeaua, a-l înșela (locuțiune metaforică luată dela cismari). [Turc. PENDJE].

pengeá, V. pingea.

pingeá și (Olt.) pengeá f, pl. ele (turc. pencé și pençe, d. pers. penğe, laba). Partea din nainte a tălpiĭ la încălțăminte: a pune pingele noĭ unor ghete vechĭ. Fig. Fam. A pune cuĭva pingele, a-l pingeli, a-l înșela. V. rindea, tejghea.

pingea s. f., art. pingeaua, g.-d. art. pingelei; pl. pingele

pingea s. f., art. pingeaua, g.-d. art. pingelei; pl. pingele, art. pingelele

pingea s. f., art. pingeaua, g.-d. art. pingelei; pl. pingele

pingea

pingea (pingele), s. f. – Talpă de încălțăminte. Tc. (per.) pence (Șeineanu, II, 295; Loebel 76; Lokotsch 1620), cf. alb. pandzë (Meyer 318), bg. penče, sb., cr. pendže (Cihac, II, 250). – Der. pingeli, vb. (a bate pingele; a înșela, a escroca; a trage pe sfoară) pentru sensul al doilea cf. papugiu, potlogar, potcovi; pingelui, vb. (a pune pingele), rar; pingeluială, s. f. (dresul pingelelor).

pingea, pingele s. f. (iron.) obraz.