15 definiții pentru pingea

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PINGEA, pingele, s. f. Bucată de talpă folosită pentru a înlocui partea anterioară a tălpilor uzate (uneori și tocurile); p. ext. partea anterioară a tălpii încălțămintei, pe care se calcă. [Var.: pingi s. f.] – Din tc. pençe.

PINGEA, pingele, s. f. Bucată de talpă folosită pentru a înlocui partea anterioară a tălpilor uzate (uneori și tocurile); p. ext. partea anterioară a tălpii încălțămintei, pe care se calcă. [Var.: pingi s. f.] – Din tc. pençe.

pingea sf [At: POLIZU / V: (reg) pengea / Pl: ~gele / E: tc pence] 1 Bucată de talpă folosită pentru a înlocui partea anterioară a tălpilor uzate ale încălțămintei Si: pingică (1). 2 (Pex) Parte anterioară a tălpii încălțămintei, pe care se calcă Si: pingică (2). 3 (Reg; îs) ~ua casei Cap al familiei. 4 (Fam; îe) A-i pune (cuiva) ~ua A înșela pe cineva Si: a amăgi, a păcăli. 5 (Rar; îe) A ține (la cineva) ca la ~ele A nu ține deloc la cineva. 6 (Rar; îe) A bate Ia ~ A risipi banii la jocuri și petreceri. 7 (Rar; îe) A-i da (cuiva) ~ua A respinge rugămintea sau cererea cuiva. 8 (Îae) A repezi pe cineva. 9 (Fig; fam) Friptură tare Si: talpă. 10 (Mun; art) Dans popular care se dansează în ritm de horă. 11 (Mun; art) Melodie după care se execută acest dans. corectat(ă)

PINGEA, pingele, s. f. Bucată de talpă folosită pentru a înlocui tălpile uzate de la o încălțăminte; p. ext. jumătatea din față a tălpii încălțămintei.

PINGEA ~ele f. Bucată de piele sau de cauciuc care se aplică pe jumătatea din față a tălpii la obiectele de încălțăminte, înlocuind-o pe cea uzată. [Art. pingeaua; G.-D. pingelei] /<turc. pençe

pingeà f. talpa cismei (la încălțămintea țărănească); fig. a pune cuiva pingeaua, a-l înșela (locuțiune metaforică luată dela cismari). [Turc. PENDJE].

pingeá și (Olt.) pengeá f, pl. ele (turc. pencé și pençe, d. pers. penğe, laba). Partea din nainte a tălpiĭ la încălțăminte: a pune pingele noĭ unor ghete vechĭ. Fig. Fam. A pune cuĭva pingele, a-l pingeli, a-l înșela. V. rindea, tejghea.

PINGI s. f. v. pingea.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pingea s. f., art. pingeaua, g.-d. art. pingelei; pl. pingele

pingea s. f., art. pingeaua, g.-d. art. pingelei; pl. pingele, art. pingelele

pingea s. f., art. pingeaua, g.-d. art. pingelei; pl. pingele

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pingea (pingele), s. f. – Talpă de încălțăminte. Tc. (per.) pence (Șeineanu, II, 295; Loebel 76; Lokotsch 1620), cf. alb. pandzë (Meyer 318), bg. penče, sb., cr. pendže (Cihac, II, 250). – Der. pingeli, vb. (a bate pingele; a înșela, a escroca; a trage pe sfoară) pentru sensul al doilea cf. papugiu, potlogar, potcovi; pingelui, vb. (a pune pingele), rar; pingeluială, s. f. (dresul pingelelor).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

pingea, pingele s. f. (iron.) obraz.

Intrare: pingea
substantiv feminin (F154)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pingea
  • pingeaua
plural
  • pingele
  • pingelele
genitiv-dativ singular
  • pingele
  • pingelei
plural
  • pingele
  • pingelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pingi
  • pingica
plural
  • pingele
  • pingelele
genitiv-dativ singular
  • pingele
  • pingelei
plural
  • pingele
  • pingelelor
vocativ singular
plural
pengea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pingea, pingelesubstantiv feminin

  • 1. Bucată de talpă folosită pentru a înlocui partea anterioară a tălpilor uzate (uneori și tocurile). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Partea anterioară a tălpii încălțămintei, pe care se calcă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.