14 definiții pentru pingea pingică pengea


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PINGEÁ, pingele, s. f. Bucată de talpă folosită pentru a înlocui partea anterioară a tălpilor uzate (uneori și tocurile); p. ext. partea anterioară a tălpii încălțămintei, pe care se calcă. [Var.: pingícă s. f.] – Din tc. pençe.

PINGEÁ, pingele, s. f. Bucată de talpă folosită pentru a înlocui partea anterioară a tălpilor uzate (uneori și tocurile); p. ext. partea anterioară a tălpii încălțămintei, pe care se calcă. [Var.: pingícă s. f.] – Din tc. pençe.

pingea sf [At: POLIZU / V: (reg) pengea / Pl: ~gele / E: tc pence] 1 Bucată de talpă folosită pentru a înlocui partea anterioară a tălpilor uzate ale încălțămintei Si: pingică (1). 2 (Pex) Parte anterioară a tălpii încălțămintei, pe care se calcă Si: pingică (2). 3 (Reg; îs) ~ua casei Cap al familiei. 4 (Fam; îe) A-i pune (cuiva) ~ua A înșela pe cineva Si: a amăgi, a păcăli. 5 (Rar; îe) A ține (la cineva) ca la ~ele A nu ține deloc la cineva. 6 (Rar; îe) A bate Ia ~ A risipi banii la jocuri și petreceri. 7 (Rar; îe) A-i da (cuiva) ~ua A respinge rugămintea sau cererea cuiva. 8 (Îae) A repezi pe cineva. 9 (Fig; fam) Friptură tare Si: talpă. 10 (Mun; art) Dans popular care se dansează în ritm de horă. 11 (Mun; art) Melodie după care se execută acest dans. corectată

PINGEÁ, pingele, s. f. Bucată de talpă folosită pentru a înlocui tălpile uzate de la o încălțăminte; p. ext. jumătatea din față a tălpii încălțămintei.

PINGEÁ ~éle f. Bucată de piele sau de cauciuc care se aplică pe jumătatea din față a tălpii la obiectele de încălțăminte, înlocuind-o pe cea uzată. [Art. pingeaua; G.-D. pingelei] /<turc. pençe

pingeà f. talpa cismei (la încălțămintea țărănească); fig. a pune cuiva pingeaua, a-l înșela (locuțiune metaforică luată dela cismari). [Turc. PENDJE].

pingeá și (Olt.) pengeá f, pl. ele (turc. pencé și pençe, d. pers. penğe, laba). Partea din nainte a tălpiĭ la încălțăminte: a pune pingele noĭ unor ghete vechĭ. Fig. Fam. A pune cuĭva pingele, a-l pingeli, a-l înșela. V. rindea, tejghea.

PINGÍCĂ s. f. v. pingea.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pingeá s. f., art. pingeáua, g.-d. art. pingélei; pl. pingéle, art. pingélele

pingeá s. f., art. pingeáua, g.-d. art. pingélei; pl. pingéle


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pingeá (pingéle), s. f. – Talpă de încălțăminte. Tc. (per.) pence (Șeineanu, II, 295; Loebel 76; Lokotsch 1620), cf. alb. pandzë (Meyer 318), bg. penče, sb., cr. pendže (Cihac, II, 250). – Der. pingeli, vb. (a bate pingele; a înșela, a escroca; a trage pe sfoară) pentru sensul al doilea cf. papugiu, potlogar, potcovi; pingelui, vb. (a pune pingele), rar; pingeluială, s. f. (dresul pingelelor).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

pingea, pingele s. f. (iron.) obraz.

Intrare: pingea
substantiv feminin (F154)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pingea
  • pingeaua
plural
  • pingele
  • pingelele
genitiv-dativ singular
  • pingele
  • pingelei
plural
  • pingele
  • pingelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pingi
  • pingica
plural
  • pingele
  • pingelele
genitiv-dativ singular
  • pingele
  • pingelei
plural
  • pingele
  • pingelelor
vocativ singular
plural
pengea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

pingea pingică pengea

  • 1. Bucată de talpă folosită pentru a înlocui partea anterioară a tălpilor uzate (uneori și tocurile).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Partea anterioară a tălpii încălțămintei, pe care se calcă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: