2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PILOTÁ, pilotez, vb. I. 1. Tranz. A conduce în calitate de pilot1 o navă, o aeronavă, o locomotivă etc. ♦ Fig. A conduce, a îndruma. 2. Intranz. (Despre nave, aeronave, locomotive etc.) A-și încetini mersul (din cauza nesiguranței parcursului); a face manevre. – Din fr. piloter.

PILOTÁ, pilotez, vb. I. 1. Tranz. A conduce în calitate de pilot1 o navă, o aeronavă, o locomotivă etc. ♦ Fig. A conduce, a îndruma. 2. Intranz. (Despre nave, aeronave, locomotive etc.) A-și încetini mersul (din cauza nesiguranței parcursului); a face manevre. – Din fr. piloter.

pilota [At: LM / Pzi: ~tez / E: fr piloter] 1 vt (C. i. nave, aeronave, locomotive etc.) A conduce în calitate de pilot (1). 2 vt (Fig; d. știință; c. i. alte discipline) A orienta prin noțiunile și metodele proprii. 3 vi (D. nave, aeronave, locomotive etc.) A-și încetini mersul, din cauza nesiguranței parcursului. 4 vi A face manevre.

PILOTÁ, pilotez, vb. I. Tranz. A conduce, în calitate de pilot, o navă sau o aeronavă, o locomotivă etc. (Fig.) Te-i fi pricepînd tu la literatură. Dar în trei chestii să te lași pilotat de mine. C. PETRESCU, C. V. 52. ♦ Intranz. (Despre trenuri sau nave) A-și încetini mersul (din cauza nesiguranței parcursului). Trenul pilotează la pod.

PILOTÁ vb. I. tr. A conduce (o navă, o aeronavă, o locomotivă etc.) ca pilot. ♦ intr. (Despre nave, trenuri) A merge mai încet, cu precauție, datorită greutăților, nesiguranței drumului. [< fr. piloter].

PILOTÁ vb. I. tr. 1. a conduce o (aero)navă, o locomotivă, o mașină etc. ca pilot1. 2. a conduce un vehicul sau o navă în condiții speciale. ◊ (fig.) a dirija, a călăuzi, a ghida. ◊ (fig.; despre o știință) a orienta o disciplină prin noțiunile și metodele proprii. II. intr. (despre nave, trenuri) a merge mai încet, cu precauție, datorită nesiguranței drumului. (< fr. piloter)

A PILOTÁ ~éz 1. tranz. 1) (nave, mașini de curse etc.) A conduce în calitate de pilot. 2) fig. (persoane) A orienta în direcția necesară (în calitate de ghid); a ghida; a călăuzi; a îndruma; a îndrepta. 2. intranz. (despre nave, locomotive etc.) A încetini mersul din cauza unor obstacole sau a necunoașterii traseului. /<fr. piloter


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pilotá (a ~) vb., ind. prez. 3 piloteáză

!pilótă/pílotă s. f., g.-d. art. pilótei/pílotei; pl. pilóte/pílote

pilotá vb., ind. prez. 1 sg. pilotéz, 3 sg. și pl. piloteáză

Intrare: pilotat
pilotat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pilotat
  • pilotatul
  • pilotatu‑
  • pilota
  • pilotata
plural
  • pilotați
  • pilotații
  • pilotate
  • pilotatele
genitiv-dativ singular
  • pilotat
  • pilotatului
  • pilotate
  • pilotatei
plural
  • pilotați
  • pilotaților
  • pilotate
  • pilotatelor
vocativ singular
plural
Intrare: pilota
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pilota
  • pilotare
  • pilotat
  • pilotatu‑
  • pilotând
  • pilotându‑
singular plural
  • pilotea
  • pilotați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pilotez
(să)
  • pilotez
  • pilotam
  • pilotai
  • pilotasem
a II-a (tu)
  • pilotezi
(să)
  • pilotezi
  • pilotai
  • pilotași
  • pilotaseși
a III-a (el, ea)
  • pilotea
(să)
  • piloteze
  • pilota
  • pilotă
  • pilotase
plural I (noi)
  • pilotăm
(să)
  • pilotăm
  • pilotam
  • pilotarăm
  • pilotaserăm
  • pilotasem
a II-a (voi)
  • pilotați
(să)
  • pilotați
  • pilotați
  • pilotarăți
  • pilotaserăți
  • pilotaseți
a III-a (ei, ele)
  • pilotea
(să)
  • piloteze
  • pilotau
  • pilota
  • pilotaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)