2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PILOTÁRE, pilotări, s. f. Acțiunea de a pilota și rezultatul ei; pilotaj. – V. pilota.

PILOTÁRE, pilotări, s. f. Acțiunea de a pilota și rezultatul ei; pilotaj. – V. pilota.

pilotare sf [At: ALEXI, W. / Pl: ~tări / E: pilota] 1-3 Pilotaj1 (1-3).

PILOTÁRE s. f. Acțiunea de a pilota.

PILOTÁRE s.f. Acțiunea de a pilota și rezultatul ei; pilotaj. ♦ (Fig.) Orientare a unei discipline de către o altă știință prin noțiunile și metodele proprii acesteia. [< pilota].

PILOTÁ, pilotez, vb. I. 1. Tranz. A conduce în calitate de pilot1 o navă, o aeronavă, o locomotivă etc. ♦ Fig. A conduce, a îndruma. 2. Intranz. (Despre nave, aeronave, locomotive etc.) A-și încetini mersul (din cauza nesiguranței parcursului); a face manevre. – Din fr. piloter.

PILOTÁ, pilotez, vb. I. 1. Tranz. A conduce în calitate de pilot1 o navă, o aeronavă, o locomotivă etc. ♦ Fig. A conduce, a îndruma. 2. Intranz. (Despre nave, aeronave, locomotive etc.) A-și încetini mersul (din cauza nesiguranței parcursului); a face manevre. – Din fr. piloter.

pilota [At: LM / Pzi: ~tez / E: fr piloter] 1 vt (C. i. nave, aeronave, locomotive etc.) A conduce în calitate de pilot (1). 2 vt (Fig; d. știință; c. i. alte discipline) A orienta prin noțiunile și metodele proprii. 3 vi (D. nave, aeronave, locomotive etc.) A-și încetini mersul, din cauza nesiguranței parcursului. 4 vi A face manevre.

PILOTÁ, pilotez, vb. I. Tranz. A conduce, în calitate de pilot, o navă sau o aeronavă, o locomotivă etc. (Fig.) Te-i fi pricepînd tu la literatură. Dar în trei chestii să te lași pilotat de mine. C. PETRESCU, C. V. 52. ♦ Intranz. (Despre trenuri sau nave) A-și încetini mersul (din cauza nesiguranței parcursului). Trenul pilotează la pod.

PILOTÁ vb. I. tr. A conduce (o navă, o aeronavă, o locomotivă etc.) ca pilot. ♦ intr. (Despre nave, trenuri) A merge mai încet, cu precauție, datorită greutăților, nesiguranței drumului. [< fr. piloter].

PILOTÁ vb. I. tr. 1. a conduce o (aero)navă, o locomotivă, o mașină etc. ca pilot1. 2. a conduce un vehicul sau o navă în condiții speciale. ◊ (fig.) a dirija, a călăuzi, a ghida. ◊ (fig.; despre o știință) a orienta o disciplină prin noțiunile și metodele proprii. II. intr. (despre nave, trenuri) a merge mai încet, cu precauție, datorită nesiguranței drumului. (< fr. piloter)

A PILOTÁ ~éz 1. tranz. 1) (nave, mașini de curse etc.) A conduce în calitate de pilot. 2) fig. (persoane) A orienta în direcția necesară (în calitate de ghid); a ghida; a călăuzi; a îndruma; a îndrepta. 2. intranz. (despre nave, locomotive etc.) A încetini mersul din cauza unor obstacole sau a necunoașterii traseului. /<fr. piloter


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pilotáre s. f., g.-d. art. pilotắrii; pl. pilotắri

pilotáre s. f., g.-d. art. pilotării; pl. pilotări

pilotá (a ~) vb., ind. prez. 3 piloteáză

pilotá vb., ind. prez. 1 sg. pilotéz, 3 sg. și pl. piloteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

TEORIA PILOTĂRII ansamblu de principii care servesc ca îndrumător în practica zborului.

Intrare: pilotare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pilotare
  • pilotarea
plural
  • pilotări
  • pilotările
genitiv-dativ singular
  • pilotări
  • pilotării
plural
  • pilotări
  • pilotărilor
vocativ singular
plural
Intrare: pilota
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pilota
  • pilotare
  • pilotat
  • pilotatu‑
  • pilotând
  • pilotându‑
singular plural
  • pilotea
  • pilotați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pilotez
(să)
  • pilotez
  • pilotam
  • pilotai
  • pilotasem
a II-a (tu)
  • pilotezi
(să)
  • pilotezi
  • pilotai
  • pilotași
  • pilotaseși
a III-a (el, ea)
  • pilotea
(să)
  • piloteze
  • pilota
  • pilotă
  • pilotase
plural I (noi)
  • pilotăm
(să)
  • pilotăm
  • pilotam
  • pilotarăm
  • pilotaserăm
  • pilotasem
a II-a (voi)
  • pilotați
(să)
  • pilotați
  • pilotați
  • pilotarăți
  • pilotaserăți
  • pilotaseți
a III-a (ei, ele)
  • pilotea
(să)
  • piloteze
  • pilotau
  • pilota
  • pilotaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pilotare

  • 1. Acțiunea de a pilota și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: pilotaj
    • 1.1. figurat Orientare a unei discipline de către o altă știință prin noțiunile și metodele proprii acesteia.
      surse: DN

etimologie:

  • vezi pilota
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

pilota

  • 1. tranzitiv A conduce în calitate de pilot o navă, o aeronavă, o locomotivă etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. intranzitiv (Despre nave, aeronave, locomotive etc.) A-și încetini mersul (din cauza nesiguranței parcursului); a face manevre.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Trenul pilotează la pod.
      surse: DLRLC

etimologie: