2 intrări
21 de definiții
din care- explicative (12)
- morfologice (5)
- relaționale (2)
- specializate (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PILOTAJ, pilotaje, s. n. Acțiunea de a pilota; tehnica manevrării unei aeronave în zbor, folosind repere terestre vizibile sau numai aparatele de zbor. – Din fr. pilotage.
pilotaj2 sn [At: DN3 / Pl: ~e / E: fr pilotage] Construcție hidrotehnică alcătuită din piloți2 (1) bătuți în albia unui curs de apă flotabil, servind la dirijarea plutitului liber.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pilotaj1 sn [At: MO (1860), 636/37 / V: (înv) ~agiu / Pl: ~e / E: fr pilotage] 1 Conducere a unei nave, aeronave etc. în calitate de pilot Si: pilotare (1). 2 Știință și tehnică de a conduce o astfel de navă Si: pilotare (2). 3 Încetinire a vitezei de deplasare a unui vehicul, din cauza nesiguranței parcursului Si: pilotare (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PILOTAJ, pilotaje, s. n. 1. Faptul de a conduce o navă, o aeronavă, o locomotivă în calitate de pilot1; pilotare; știința și tehnica acestei conduceri. 2. Încetinire a mersului unui vehicul aerian sau terestru din cauza unor condiții speciale (porțiuni periculoase ale traseului, intrări în porturi, vizibilitate scăzută etc.). – Din fr. pilotage.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
PILOTAJ, pilotaje, s. n. 1. Faptul de a conduce o navă sau o aeronavă; știința și tehnica acestei conduceri. Am încercat trei recorduri cu avionul, numai după doi ani de pilotaj. CAMIL PETRESCU, P. 42. 2. Încetinirea mersului unui tren sau al unei nave din cauza nesiguranței, a șubrezeniei parcursului.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PILOTAJ1 s.n. 1. Știința și tehnica de a conduce o (aero)navă, o locomotivă etc.; pilotare. 2. Încetinire a mersului unui tren sau al unei nave din cauza nesiguranței parcursului. [< fr. pilotage].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PILOTAJ2 s.n. Construcție hidrotehnică alcătuită din piloți2 bătuți în albia unui curs de apă flotabil, servind la dirijarea plutitului liber. [< fr. pilotage].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PILOTAJ2 s. n. construcție hidrotehnică din piloți2 bătuți în albia unui curs de apă flotabil, pentru dirijarea plutitului liber. (< fr. pilotage)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
PILOTAJ1 s. n. 1. știința și tehnica de a pilota (I, 1); pilotare. 2. încetinire a mersului unui tren sau unei nave din cauza nesiguranței parcursului. (< fr. pilotage)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
PILOTAJ ~e n. 1) v. A PILOTA. 2) Tehnica și iscusința de a conduce nave. /<fr. pilotage
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*pilotáj n., pl. e (fr. pilotage, it. pilotaggio). Profesiunea de pilot.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pilotagiu sn vz pilotaj1 corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
pilotaj s. n., pl. pilotaje
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
pilotaj s. n., pl. pilotaje
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pilotaj s. n., pl. pilotaje
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pilotaj
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
pilotaj.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PILOTAJ s. v. pilotare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PILOTAJ s. pilotare.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
PILOTAJ știința și tehica de a conduce în zbor o aeronavă. Pilotajul poate fi: la vedere (când se utilizează reperele de pe sol sau orizontul natural vizibil) și instrumental (se utilizează exclusiv indicațiile aparatelor de bord). În procesul de instruire se disting: pilotajul în dublă comandă (elevul execută msnevre de zbor sub îndrumarea instructorului, aparatul de zbor posedând, de regulă, comenzi duble) și pilotajul în simplă comandă (pilotul nu este însoțit în zbor de instructor).
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
pilotaj, pilotajesubstantiv neutru
- 1. Acțiunea de a pilota; tehnica manevrării unei aeronave în zbor, folosind repere terestre vizibile sau numai aparatele de zbor. DEX '09 DLRLC DNsinonime: pilotare
- Am încercat trei recorduri cu avionul, numai după doi ani de pilotaj. CAMIL PETRESCU, P. 42. DLRLC
-
- 2. Încetinire a mersului unui vehicul aerian sau terestru din cauza unor condiții speciale (porțiuni periculoase ale traseului, intrări în porturi, vizibilitate scăzută etc.). DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- pilotage DEX '09 DEX '98 DN
pilotaj, pilotajesubstantiv neutru
- 1. Construcție hidrotehnică alcătuită din piloți bătuți în albia unui curs de apă flotabil, servind la dirijarea plutitului liber. DN
etimologie:
- pilotage DN