2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PILÓR, pilori, s. m. Orificiu (format dintr-un mușchi inelar) prin care stomacul comunică cu duodenul. – Din fr. pylore.

PILÓR, pilori, s. m. Orificiu (format dintr-un mușchi inelar) prin care stomacul comunică cu duodenul. – Din fr. pylore.

pilor sn [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) sf, ~us / A și: pilor / Pl: ~e / E: fr pylore, lat pylorus] Orificiu prin care stomacul comunică cu duodenul Si: (îvr) ușă.

PILÓR, piloare, s. n. Orificiu (format dintr-un mușchi inelar) prin care stomacul comunică cu duodenul.

PILÓR s.m. Orificiu de comunicație între stomac și duoden. [< fr. pylore, cf. lat. pylorus].

PILÓR1 s. m. orificiu de comunicare între stomac și duoden. (< fr. pylore, lat. pyloros)

PILÓR ~i m. Orificiu prin care stomacul comunică cu duodenul. /<fr. pylore

*pilór n., pl. oare (vgr. pylorós, portar, d. pýle, poartă, și óra, grijă). Anat. Orificiu pin care stomahu comunică cu duodenu.

PILOR2(O)- elem. „pilor”. (< fr. pylor/o/-, cf. lat. pylorus, gr. pyloros)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PILÓR s. (ANAT.) orificiu piloric, (înv.) ușă.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PILOR-, v. PILORO-.~ectomie (v. -ectomie), s. f., rezecție a sfincterului piloric.

Intrare: pilor (pref.)
pilor3 (pref.) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • pilor
Intrare: pilor (s.m.)
pilor1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pilor
  • pilorul
  • piloru‑
plural
  • pilori
  • pilorii
genitiv-dativ singular
  • pilor
  • pilorului
plural
  • pilori
  • pilorilor
vocativ singular
plural
pilor2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DLRLC, Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pilor
  • pilorul
  • piloru‑
plural
  • piloare
  • piloarele
genitiv-dativ singular
  • pilor
  • pilorului
plural
  • piloare
  • piloarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pilor (s.m.)

  • 1. Orificiu (format dintr-un mușchi inelar) prin care stomacul comunică cu duodenul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: ușă

etimologie: