pilor sn [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) ~ă sf, ~us / A și: pilor / Pl: ~e / E: fr pylore, lat pylorus] Orificiu prin care stomacul comunică cu duodenul Si: (îvr) ușă.

PILOR, piloare, s. n. Orificiu (format dintr-un mușchi inelar) prin care stomacul comunică cu duodenul.

PILOR s.m. Orificiu de comunicație între stomac și duoden. [< fr. pylore, cf. lat. pylorus].

PILOR¹ s. m. orificiu de comunicare între stomac și duoden. (< fr. pylore, lat. pyloros)

PILOR ~i m. Orificiu prin care stomacul comunică cu duodenul. /<fr. pylore

*pilór n., pl. oare (vgr. pylorós, portar, d. pýle, poartă, și óra, grijă). Anat. Orificiu pin care stomahu comunică cu duodenu.

piloră sf vz pilor

pilorus sn vz pilor

PILOR²(O)- elem. „pilor”. (< fr. pylor/o/-, cf. lat. pylorus, gr. pyloros)

pilor s. m., pl. pilori

pilor s. m., pl. pilori

pilor s. m., pl. pilori

PILOR-, v. PILORO-. □ ~ectomie (v. -ectomie), s. f., rezecție a sfincterului piloric.

PILORO- „pilor, piloric”. ◊ gr. pyloros „paznic, portar” > fr. pyloro-, engl. id., germ. id. > rom. piloro-. □ ~duodenostomie (v. duodeno-, v. -stomie), s. f., duodenectomie inelară cu anastomozarea pilorului la duoden; sin. procedeul Roeder; ~plastie (v. -plastie), s. f., lărgire chirurgicală a sfincterului piloric, prin incizia longitudinală și suturarea transversală a pilorului; ~stenoză (v. -stenoză), s. f., strîmtare patologică a sfincterului piloric; ~stomie (v. -stomie), s. f., fistulă gastrică realizată la nivelul pilorului pentru remedierea unei strîmtări esofagiene; ~tomie (v. -tomie), s. f., incizie chirurgicală a pilorului.

PILOR s. (ANAT.) orificiu piloric, (înv.) ușă.

PILOR s. (ANAT.) (înv.) ușă.