piezografie sf [At: DN³ / P: pie~ / Pl: ~ii / E: fr piézographie] Înregistrare grafică cu ajutorul piezografului.

PIEZOGRAFIE s.f. Înregistrare grafică cu ajutorul piezografului. [Gen. -iei. / < fr. piézographie].

PIEZOGRAFIE s. f. înregistrare grafică a presiunilor sau a solicitărilor vibratorii prin metoda piezoelectrică. (< fr. piézographie)

piezografie s. f., art. piezografia, g.-d. art. piezografiei

PIEZO- „presiune, comprimare”. ◊ gr. piezo, ein „a strînge, a presa” > fr. piézo-, engl. id., germ. id. > rom. piezo-. □ ~bază (v. -bază), s. f., valoare psihometrică a unei stimulări liminale a presiunii mecanice, corespunzînd pragului de bază al excitării electrice; ~graf (v. -graf), s. n., aparat pentru măsurarea presiunilor sau a forțelor vibratoare prin metoda piezoelectrică; ~grafie (v. -grafie), s. f., înregistrare grafică realizată cu ajutorul piezografului; ~gramă (v. -gramă), s. f., curbă obținută la piezograf; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., 1. Măsurare a presiunilor ridicate. 2. Disciplină care studiază compresibilitatea lichidelor; ~metru (v. -metru₁), s. n., 1. Instrument pentru măsurarea compresibilității fluidelor. 2. Tub manometric servind pentru determinarea presiunii statice a fluidelor dintr-o conductă; ~terapie (v. -terapie), s. f., aplicare terapeutică a presiunilor intratoracice în tratamentul afecțiunilor pulmonare.

PIEZOGRAFÍE (< fr.; {s} piezo- + gr. graphe „descriere”) s. f. Tehnică de explorare a sistemului cardiovascular bazată pe studiul variațiilor presiunii intraarteriale în cursul evoluției cardiace, înregistrate electronic (cu piezograful) prin intermediul unui detector aplicat pe piele, la nivelul arterei studiate. Permite diagnosticul precoce al alterațiilor vasculare.