pietruire sf [At: I. BOTEZ, B. I, 189 / Pl: ~ri / E: pietrui] 1 Pavare a străzilor, curților, șoselelor cu dale sau cuburi de piatră. 2 Acoperire cu piatră a pereților interiori sau exteriori ai unei fântâni. 3 Stropire a plantelor cu soluție de piatră-vânătă.

PIETRUIRE, pietruiri, s. f. Acțiunea de a pietrui. V. pavare. Pietruirea șoselelor.

pietrui vt [At: DDRF / Pzi: ~esc, (reg) pietrui / E: piatră + -ui] 1 (C. i. șosele, străzi, curți etc.) A acoperi cu dale sau cuburi de piatră Si: (reg) a pietrelui, a pietrici Vz pava. 2 (Reg; c. i. fântâni) A acoperi cu piatră pereții interiori sau exteriori. 3 (Reg; c. i. plante) A stropi cu soluție de piatră-vânătă.

PIETRUI, pietruiesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la drumuri, șosele, străzi etc.) A acoperi cu piatră. V. pava.

A PIETRUI ~iesc tranz. (drumuri, curți, terenuri etc.) A acoperi cu piatră. /piatră + suf. ~ui

petruĭésc v. tr. (d. peatră). Est. Pavez cu peatră orĭ cu alt-ceva. – În vest împĭetruĭésc.

pietruire (desp. pie-tru-) s. f., g.-d. art. pietruirii; pl. pietruiri

pietruire (pie-tru-) s. f., g.-d. art. pietruirii; pl. pietruiri

pietruire s. f. (sil. -tru-), g.-d. art. pietruirii; pl. pietruiri

pietrui (desp. pie-tru-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pietruiesc, 3 sg. pietruiește, imperf. 1 pietruiam; conj. prez. 1 sg. să pietruiesc, 3 să pietruiască

pietrui (pie-tru-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pietruiesc, imperf. 3 sg. pietruia; conj. prez. 3 să pietruiască

pietrui vb. (sil. -tru-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pietruiesc, imperf. 3 sg. pietruia; conj. prez. 3 sg. și pl. pietruiască

pietrui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pietruiesc, conj. pietruiască)

pietruesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.

PIETRUIRE s. v. pavare.

PIETRUIRE s. pavare, pavat, pietruit. (~ unui drum.)

PIETRUI vb. v. pava.

PIETRUI vb. a pava, (reg.) a pietrelui, a pietrici, (Transilv. și Maram.) a floștori, (înv.) a pavelui. (A ~ drumul.)