2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PIETRUÍRE, pietruiri, s. f. Acțiunea de a pietrui și rezultatul ei; pietruit1. – V. pietrui.

PIETRUÍRE, pietruiri, s. f. Acțiunea de a pietrui și rezultatul ei; pietruit1. – V. pietrui.

pietruire sf [At: I. BOTEZ, B. I, 189 / Pl: ~ri / E: pietrui] 1 Pavare a străzilor, curților, șoselelor cu dale sau cuburi de piatră. 2 Acoperire cu piatră a pereților interiori sau exteriori ai unei fântâni. 3 Stropire a plantelor cu soluție de piatră-vânătă.

PIETRUÍRE, pietruiri, s. f. Acțiunea de a pietrui. V. pavare. Pietruirea șoselelor.

PIETRUÍ, pietruiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi cu piatră un drum, o șosea etc. – Piatră + suf. -ui.

PIETRUÍ, pietruiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi cu piatră un drum, o șosea etc. – Piatră + suf. -ui.

pietrui vt [At: DDRF / Pzi: ~esc, (reg) pietrui / E: piatră + -ui] 1 (C. i. șosele, străzi, curți etc.) A acoperi cu dale sau cuburi de piatră Si: (reg) a pietrelui, a pietrici Vz pava. 2 (Reg; c. i. fântâni) A acoperi cu piatră pereții interiori sau exteriori. 3 (Reg; c. i. plante) A stropi cu soluție de piatră-vânătă.

PIETRUÍ, pietruiesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la drumuri, șosele, străzi etc.) A acoperi cu piatră. V. pava.

A PIETRUÍ ~iésc tranz. (drumuri, curți, terenuri etc.) A acoperi cu piatră. /piatră + suf. ~ui

petruĭésc v. tr. (d. peatră). Est. Pavez cu peatră orĭ cu alt-ceva. – În vest împĭetruĭésc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pietruíre (pie-tru-) s. f., g.-d. art. pietruírii; pl. pietruíri

pietruíre s. f. (sil. -tru-), g.-d. art. pietruírii; pl. pietruíri

pietruí (pie-tru-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pietruiésc, imperf. 3 sg. pietruiá; conj. prez. 3 să pietruiáscă

pietruí vb. (sil. -tru-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pietruiésc, imperf. 3 sg. pietruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. pietruiáscă

pietrui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pietruiesc, conj. pietruiască)

pietruesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PIETRUIRE s. pavare, pavat, pietruit. (~ unui drum.)

PIETRUI vb. a pava, (reg.) a pietrelui, a pietrici, (Transilv. și Maram.) a floștori, (înv.) a pavelui. (A ~ drumul.)

Intrare: pietruire
pietruire substantiv feminin
  • silabație: pie-tru-i-re info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pietruire
  • pietruirea
plural
  • pietruiri
  • pietruirile
genitiv-dativ singular
  • pietruiri
  • pietruirii
plural
  • pietruiri
  • pietruirilor
vocativ singular
plural
Intrare: pietrui
  • silabație: pie-tru-i info
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pietrui
  • pietruire
  • pietruit
  • pietruitu‑
  • pietruind
  • pietruindu‑
singular plural
  • pietruiește
  • pietruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pietruiesc
(să)
  • pietruiesc
  • pietruiam
  • pietruii
  • pietruisem
a II-a (tu)
  • pietruiești
(să)
  • pietruiești
  • pietruiai
  • pietruiși
  • pietruiseși
a III-a (el, ea)
  • pietruiește
(să)
  • pietruiască
  • pietruia
  • pietrui
  • pietruise
plural I (noi)
  • pietruim
(să)
  • pietruim
  • pietruiam
  • pietruirăm
  • pietruiserăm
  • pietruisem
a II-a (voi)
  • pietruiți
(să)
  • pietruiți
  • pietruiați
  • pietruirăți
  • pietruiserăți
  • pietruiseți
a III-a (ei, ele)
  • pietruiesc
(să)
  • pietruiască
  • pietruiau
  • pietrui
  • pietruiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pietruire

etimologie:

  • vezi pietrui
    surse: DEX '98 DEX '09

pietrui

etimologie:

  • Piatră + sufix -ui.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX