pietrărie² sf [At: PHILIPPIDE, P. 61 / Pl: ~ii / E: pietrar + -ie] 1-5 Meserie de pietrar (1-5).

pietrărie¹ sf [At: I. IONESCU, C. 40/7 / Pl: ~ii / E: piatră + -ărie] 1 Carieră de piatră. 2 (Csc) Mulțime de pietre. 3 Loc pietros. 4 (Spc) Grohotiș. 5 Zid de piatră. 6 Parte din piatră a unui perete. 7 (Fam; csc) Mulțime de pietre prețioase. 8 (Îvr; lpl) Îngrășăminte artificiale pentru sol, pe bază de calcar.

PIETRĂRÍE, pietrării, s. f. 1. Carieră de piatră. Un șuier din frunză se auzi dinspre pietrărie. [Maria] oftă! Așa șuiera și băiatul ei, cînd venea seara ostenit de la cărat piatră. La TDRG. 2. (Cu sens colectiv) Grămadă, morman de pietre. Înainte de a te coborî spre acea taină în care stă încuiat trecutul, îți rămîne în stînga drumului o îmbulzeală de moluzuri, după aceea pietrării risipite. SADOVEANU, O. L. 13. 3. Meseria pietrarului. 4. (Rar; cu sens colectiv) Piatră prețioasă. Împăratul, în podoabele crăiești, rezemat pe toiagul cu scumpeturi de pietrărie, îl aștepta cu inima deschisă. DELAVRANCEA, S. 100.

PIETRĂRÍE ~i f. 1) Loc de unde se extrage piatra; carieră de piatră. 2) Teren cu multă piatră. [G.-D. pietrăriei] /piatră + suf. ~ărie

pietrăríe (pie-tră-) s. f., art. pietrăría, g.-d. art. pietrăríei; (cariere, grămezi) pl. pietrăríi, art. pietrăríile

pietrăríe (carieră, grămadă de pietre, meserie) s. f. (sil. -tră-), art. pietrăría, g.-d. art. pietrăríei; (cariere, grămezi) pl. pietrăríi, art. pietrăríile