2 intrări

9 definiții

Explicative DEX

PIETRĂRIE1, pietrării, s. f. 1. Carieră de piatră. 2. Grămadă, morman de pietre; loc pietros. 3. (Rar) Mulțime de pietre prețioase. – Piatră + suf. -ărie.

PIETRĂRIE1, pietrării, s. f. 1. Carieră de piatră. 2. Grămadă, morman de pietre; loc pietros. 3. (Rar) Mulțime de pietre prețioase. – Piatră + suf. -ărie.

PIETRĂRIE2, pietrării, s. f. Meseria pietrarului (1). – Pietrar + suf. -ie.

PIETRĂRIE2, pietrării, s. f. Meseria pietrarului (1). – Pietrar + suf. -ie.

pietrărie1 sf [At: I. IONESCU, C. 40/7 / Pl: ~ii / E: piatră + -ărie] 1 Carieră de piatră. 2 (Csc) Mulțime de pietre. 3 Loc pietros. 4 (Spc) Grohotiș. 5 Zid de piatră. 6 Parte din piatră a unui perete. 7 (Fam; csc) Mulțime de pietre prețioase. 8 (Îvr; lpl) Îngrășăminte artificiale pentru sol, pe bază de calcar.

pietrărie2 sf [At: PHILIPPIDE, P. 61 / Pl: ~ii / E: pietrar + -ie] 1-5 Meserie de pietrar (1-5).

PIETRĂRIE, pietrării, s. f. 1. Carieră de piatră. Un șuier din frunză se auzi dinspre pietrărie. [Maria] oftă! Așa șuiera și băiatul ei, cînd venea seara ostenit de la cărat piatră. La TDRG. 2. (Cu sens colectiv) Grămadă, morman de pietre. Înainte de a te coborî spre acea taină în care stă încuiat trecutul, îți rămîne în stînga drumului o îmbulzeală de moluzuri, după aceea pietrării risipite. SADOVEANU, O. L. 13. 3. Meseria pietrarului. 4. (Rar; cu sens colectiv) Piatră prețioasă. Împăratul, în podoabele crăiești, rezemat pe toiagul cu scumpeturi de pietrărie, îl aștepta cu inima deschisă. DELAVRANCEA, S. 100.

PIETRĂRIE ~i f. 1) Loc de unde se extrage piatra; carieră de piatră. 2) Teren cu multă piatră. [G.-D. pietrăriei] /piatră + suf. ~ărie

Ortografice DOOM

pietrărie (desp. pie-tră-) s. f., art. pietrăria, g.-d. art. pietrăriei; (cariere, grămezi) pl. pietrării, art. pietrăriile (desp. -ri-i-)

pietrărie (pie-tră-) s. f., art. pietrăria, g.-d. art. pietrăriei; (cariere, grămezi) pl. pietrării, art. pietrăriile

pietrărie (carieră, grămadă de pietre, meserie) s. f. (sil. -tră-), art. pietrăria, g.-d. art. pietrăriei; (cariere, grămezi) pl. pietrării, art. pietrăriile

Intrare: pietrărie (meserie)
pietrărie substantiv feminin
  • silabație: pie-tră- info
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pietrărie
  • pietrăria
plural
  • pietrării
  • pietrăriile
genitiv-dativ singular
  • pietrării
  • pietrăriei
plural
  • pietrării
  • pietrăriilor
vocativ singular
plural
Intrare: pietrărie (pietre)
pietrărie substantiv feminin
  • silabație: pie-tră- info
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pietrărie
  • pietrăria
plural
  • pietrării
  • pietrăriile
genitiv-dativ singular
  • pietrării
  • pietrăriei
plural
  • pietrării
  • pietrăriilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pietrărie, pietrăriisubstantiv feminin

etimologie:
  • Pietrar + -ie. DEX '09

pietrărie, pietrăriisubstantiv feminin

  • 1. Carieră de piatră. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Un șuier din frunză se auzi dinspre pietrărie. [Maria] oftă! Așa șuiera și băiatul ei, cînd venea seara ostenit de la cărat piatră. La TDRG. DLRLC
  • 2. Grămadă, morman de pietre; loc pietros. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Înainte de a te coborî spre acea taină în care stă încuiat trecutul, îți rămîne în stînga drumului o îmbulzeală de moluzuri, după aceea pietrării risipite. SADOVEANU, O. L. 13. DLRLC
  • 3. rar Mulțime de pietre prețioase. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Împăratul, în podoabele crăiești, rezemat pe toiagul cu scumpeturi de pietrărie, îl aștepta cu inima deschisă. DELAVRANCEA, S. 100. DLRLC
etimologie:
  • Piatră + -ărie. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.