pietrărie² sf [At: PHILIPPIDE, P. 61 / Pl: ~ii / E: pietrar + -ie] 1-5 Meserie de pietrar (1-5).

PIETRĂRIE, pietrării, s. f. 1. Carieră de piatră. Un șuier din frunză se auzi dinspre pietrărie. [Maria] oftă! Așa șuiera și băiatul ei, cînd venea seara ostenit de la cărat piatră. La TDRG. 2. (Cu sens colectiv) Grămadă, morman de pietre. Înainte de a te coborî spre acea taină în care stă încuiat trecutul, îți rămîne în stînga drumului o îmbulzeală de moluzuri, după aceea pietrării risipite. SADOVEANU, O. L. 13. 3. Meseria pietrarului. 4. (Rar; cu sens colectiv) Piatră prețioasă. Împăratul, în podoabele crăiești, rezemat pe toiagul cu scumpeturi de pietrărie, îl aștepta cu inima deschisă. DELAVRANCEA, S. 100.

pietrărie (desp. pie-tră-) s. f., art. pietrăria, g.-d. art. pietrăriei; (cariere, grămezi) pl. pietrării, art. pietrăriile (desp. -ri-i-)

pietrărie (pie-tră-) s. f., art. pietrăria, g.-d. art. pietrăriei; (cariere, grămezi) pl. pietrării, art. pietrăriile

pietrărie (carieră, grămadă de pietre, meserie) s. f. (sil. -tră-), art. pietrăria, g.-d. art. pietrăriei; (cariere, grămezi) pl. pietrării, art. pietrăriile