pietonal, ~ă a [At: DN³ / P: pi-e~ / V: (îvr) pedo~ / Pl: ~i, ~e / E: it pedonale] 1 Referitor la pietoni Si: (rar) pietonier (1). 2 Al pietonilor Si: pietonier (2).

PIETONAL, -Ă adj. Referitor la pietoni, al pietonilor; pedonal; pietonier. [Pron. pi-e-. / cf. it. pedonale].

PIETONAL, -Ă adj. referitor la pietoni. (< pieton + -al)

pietonal, -ă adj. (circ.) Care aparține pietonilor ◊ „[...] se lucrează intens la construirea pasajului subteran pietonal [...]” R.l. 13 XI 68 p. 7. ◊ „Lucrările pasajului pietonal de la Casa Scânteii se apropie de sfârșit.” I.B. 24 VII 69 p. 1. ◊ „Trotuar intercomunal! Iată performanța locuitorilor din Săcășeni, jud. Satu Mare care prin muncă voluntară au asfaltat drumul pietonal până în comuna învecinată.” R.l. 2 XII 72 p. 5; v. și 17 III 71 p. 7, Sc. 8 I 71 p. 2; v. și subtraversare (din pieton + -al, cf. fr. piétonnier; DMC 1965; DEX-S)

+pietonal (desp. pi-e-) adj. m., pl. pietonali; f. pietonală, pl. pietonale

pietonal adj. m., pl. pietonali; f. sg. pietonală; pl. pietonale