PIETÍST, -Ă, pietiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al pietismului. 2. Adj. Care aparține pietismului sau pietiștilor (1), referitor la pietism sau la pietiști. [Pr.: pi-e-] – Din fr. piétiste.

pietist, ~ă [At: POLIZU / P: pi-e~ / Pl: ~iști, ~e / E: fr piétiste] 1-2 smf, a (Adept) al pietismului (1-2). 3-4 a Privitor (la pietism sau) la pietiști (1). 5 smf (Îdt; prt) Om evlavios ipocrit.

PIETÍST, -Ă, pietiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al pietismului. 2. Adj. Care aparține pietismului sau pietiștilor (1), privitor la pietism sau la pietiști. [Pr.: pi-e-] – Din fr. piétiste.

PIETÍST, -Ă, pietiști, -ste, s. m. și f. Adept al pietismului.

PIETÍST, -Ă adj. Referitor la pietism. // s.m. și f. Adept al pietismului. [< fr. piétiste].

PIETÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al pietismului. (< fr. piétiste)

PIETÍST¹ ~stă (~ști, ~ste) Care ține de pietism; propriu pietismului. [Sil. pi-e-] /<fr. piétiste

PIETÍST² ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Adept al pietismului. [Sil. pi-e-] /<fr. piétiste

*pietíst, -ă s. adj. Adept al pietizmuluĭ.

pietíst (pi-e-) adj. m., s. m., pl. pietíști; adj. f., s. f. pietístă, pl. pietíste

pietíst s. m., adj. m. (sil. pi-e-), pl. pietíști; f. sg. pietístă, pl. pietíste