9 definiții pentru pietist (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PIETÍST, -Ă, pietiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al pietismului. 2. Adj. Care aparține pietismului sau pietiștilor (1), referitor la pietism sau la pietiști. [Pr.: pi-e-] – Din fr. piétiste.

pietist, ~ă [At: POLIZU / P: pi-e~ / Pl: ~iști, ~e / E: fr piétiste] 1-2 smf, a (Adept) al pietismului (1-2). 3-4 a Privitor (la pietism sau) la pietiști (1). 5 smf (Îdt; prt) Om evlavios ipocrit.

PIETÍST, -Ă, pietiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al pietismului. 2. Adj. Care aparține pietismului sau pietiștilor (1), privitor la pietism sau la pietiști. [Pr.: pi-e-] – Din fr. piétiste.

PIETÍST, -Ă adj. Referitor la pietism. // s.m. și f. Adept al pietismului. [< fr. piétiste].

PIETÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al pietismului. (< fr. piétiste)

PIETÍST1 ~stă (~ști, ~ste) Care ține de pietism; propriu pietismului. [Sil. pi-e-] /<fr. piétiste

*pietíst, -ă s. adj. Adept al pietizmuluĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pietíst (pi-e-) adj. m., s. m., pl. pietíști; adj. f., s. f. pietístă, pl. pietíste

pietíst s. m., adj. m. (sil. pi-e-), pl. pietíști; f. sg. pietístă, pl. pietíste

Intrare: pietist (adj.)
pietist1 (adj.) adjectiv
  • silabație: pi-e-tist info
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pietist
  • pietistul
  • pietistu‑
  • pietistă
  • pietista
plural
  • pietiști
  • pietiștii
  • pietiste
  • pietistele
genitiv-dativ singular
  • pietist
  • pietistului
  • pietiste
  • pietistei
plural
  • pietiști
  • pietiștilor
  • pietiste
  • pietistelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pietist (adj.)

  • 1. Care aparține pietismului sau pietiștilor, referitor la pietism sau la pietiști.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: