9 definiții pentru pierzător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PIERZĂTÓR, -OÁRE, pierzători, -oare, adj. (Înv. și pop.) Care nimicește, distruge sau vatămă; care aduce un prejudiciu moral. – Pierde + suf. -ător.

PIERZĂTÓR, -OÁRE, pierzători, -oare, adj. (Înv. și pop.) Care nimicește, distruge sau vatămă; care aduce un prejudiciu moral. – Pierde + suf. -ător.

pierzător, ~oare [At: COD. VOR. 58/21 / Pl: ~i, ~oare / E: pierde + -ător] 1 a (Îvp) Nimicitor. 2 a (Îvp) Vătămător. 3 a (Îvp) Ucigaș. 4-5 smf, a (Înv) (Persoană) care provoacă pagube, ruină, distrugere. 6-7 smf, a (Înv) (Persoană) care provoacă dezordine, răscoală. 8 a (Bis; înv; șîs ~ de suflet, la suflet) Care duce, în urma păcatelor săvârșite, la osândă și la pierderea vieții veșnice. 9 sma Diavol. 10 a (Înv) Care cauzează un prejudiciu moral. 11 a Care duce la degradare morală Si: degradant. 12-13 smf, a (Persoană) care face pe cineva să încalce principiile morale sau religioase. 14-15 smf, a (Om) păcătos. 16-17 smf, a (Om) defăimător, batjocoritor. 18-19 smf, a (Îdt) (Persoană) care suferă o pagubă, o pierdere materială.

PIERZĂTÓR, -OÁRE, pierzători, -oare, adj. (Învechit și arhaizant) Care duce la pierzare, care pune în primejdie; păgubitor, vătămător. Să te-ajungă Cîte rele pierzătoare, Să te bată ploi și soare, Să te-mpungă Vaci și boi! COȘBUC, P. I 204.

per- și pĭerzătór, -oáre adj. Care perde, care aduce peire, pernicios: fugĭ de acea perzătoare societate!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pierzătór (înv., pop.) adj. m., pl. pierzătóri; f. sg. și pl. pierzătoáre

pierzătór adj. m., pl. pierzătóri; f. sg. și pl. pierzătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

pierzător adj. v. COMPROMIȚĂTOR. DĂUNĂTOR. DEGRADANT. DEVASTATOR. DEZASTRUOS. DEZONORANT. DISTRUCTIV. DISTRUGĂTOR. INFAMANT. ÎNJOSITOR. NEDEMN. NEGATIV. NIMICITOR. NOCIV. OMORÎTOR. PĂGUBITOR. PERICULOS. PREJUDICIABIL. PRIMEJDIOS. PUSTIITOR. RĂU. RUINĂTOR. RUȘINOS. STRICĂTOR. UCIGAȘ. UCIGĂTOR. VĂTĂMĂTOR.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pierzătór, pierzătoáre, pierzătóri, pierzătoáre, adj., s.m. (înv. și pop.) 1. care nimicește, distruge sau vatămă; care aduce un prejudiciu moral; nimicitor, distrugător, vătămător; ucigaș. 2. (s.m.) persoană care provoacă pagube, ruină, distrugere. 3. care provoacă dezordine, răscoală. 4. care duce la osândă și la pierderea vieții veșnice. 5. (s.m. art.) diavolul. 6. care cauzează un prejudiciu moral, care duce la pierzanie; degradant. 7. (s.m.) persoană care încalcă principiile morale și religioase; om păcătos, defăimător, batjocoritor. 8. (persoană) care suferă o pagubă, o pierdere materială.

Intrare: pierzător
pierzător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pierzător
  • pierzătorul
  • pierzătoru‑
  • pierzătoare
  • pierzătoarea
plural
  • pierzători
  • pierzătorii
  • pierzătoare
  • pierzătoarele
genitiv-dativ singular
  • pierzător
  • pierzătorului
  • pierzătoare
  • pierzătoarei
plural
  • pierzători
  • pierzătorilor
  • pierzătoare
  • pierzătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pierzător

etimologie:

  • Pierde + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09