opțiuni
  • info

10 definiții pentru pierzător

Explicative DEX

PIERZĂTOR, -OARE, pierzători, -oare, adj. (Înv. și pop.) Care nimicește, distruge sau vatămă; care aduce un prejudiciu moral. – Pierde + suf. -ător.

PIERZĂTOR, -OARE, pierzători, -oare, adj. (Înv. și pop.) Care nimicește, distruge sau vatămă; care aduce un prejudiciu moral. – Pierde + suf. -ător.

pierzător, ~oare [At: COD. VOR. 58/21 / Pl: ~i, ~oare / E: pierde + -ător] 1 a (Îvp) Nimicitor. 2 a (Îvp) Vătămător. 3 a (Îvp) Ucigaș. 4-5 smf, a (Înv) (Persoană) care provoacă pagube, ruină, distrugere. 6-7 smf, a (Înv) (Persoană) care provoacă dezordine, răscoală. 8 a (Bis; înv; șîs ~ de suflet, la suflet) Care duce, în urma păcatelor săvârșite, la osândă și la pierderea vieții veșnice. 9 sma Diavol. 10 a (Înv) Care cauzează un prejudiciu moral. 11 a Care duce la degradare morală Si: degradant. 12-13 smf, a (Persoană) care face pe cineva să încalce principiile morale sau religioase. 14-15 smf, a (Om) păcătos. 16-17 smf, a (Om) defăimător, batjocoritor. 18-19 smf, a (Îdt) (Persoană) care suferă o pagubă, o pierdere materială.

PIERZĂTOR, -OARE, pierzători, -oare, adj. (Învechit și arhaizant) Care duce la pierzare, care pune în primejdie; păgubitor, vătămător. Să te-ajungă Cîte rele pierzătoare, Să te bată ploi și soare, Să te-mpungă Vaci și boi! COȘBUC, P. I 204.

pierzător m. cel ce pierde.

per- și pĭerzătór, -oáre adj. Care perde, care aduce peire, pernicios: fugĭ de acea perzătoare societate!

Ortografice DOOM

pierzător (înv., pop.) adj. m., pl. pierzători; f. sg. și pl. pierzătoare

pierzător (înv., pop.) adj. m., pl. pierzători; f. sg. și pl. pierzătoare

pierzător adj. m., pl. pierzători; f. sg. și pl. pierzătoare

Sinonime

pierzător adj. v. COMPROMIȚĂTOR. DĂUNĂTOR. DEGRADANT. DEVASTATOR. DEZASTRUOS. DEZONORANT. DISTRUCTIV. DISTRUGĂTOR. INFAMANT. ÎNJOSITOR. NEDEMN. NEGATIV. NIMICITOR. NOCIV. OMORÎTOR. PĂGUBITOR. PERICULOS. PREJUDICIABIL. PRIMEJDIOS. PUSTIITOR. RĂU. RUINĂTOR. RUȘINOS. STRICĂTOR. UCIGAȘ. UCIGĂTOR. VĂTĂMĂTOR.

Regionalisme / arhaisme

pierzător, pierzătoare, pierzători, pierzătoare, adj., s.m. (înv. și pop.) 1. care nimicește, distruge sau vatămă; care aduce un prejudiciu moral; nimicitor, distrugător, vătămător; ucigaș. 2. (s.m.) persoană care provoacă pagube, ruină, distrugere. 3. care provoacă dezordine, răscoală. 4. care duce la osândă și la pierderea vieții veșnice. 5. (s.m. art.) diavolul. 6. care cauzează un prejudiciu moral, care duce la pierzanie; degradant. 7. (s.m.) persoană care încalcă principiile morale și religioase; om păcătos, defăimător, batjocoritor. 8. (persoană) care suferă o pagubă, o pierdere materială.

Intrare: pierzător
pierzător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pierzător
  • pierzătorul
  • pierzătoru‑
  • pierzătoare
  • pierzătoarea
plural
  • pierzători
  • pierzătorii
  • pierzătoare
  • pierzătoarele
genitiv-dativ singular
  • pierzător
  • pierzătorului
  • pierzătoare
  • pierzătoarei
plural
  • pierzători
  • pierzătorilor
  • pierzătoare
  • pierzătoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pierzător, pierzătoareadjectiv

  • 1. învechit popular Care nimicește, distruge sau vatămă; care aduce un prejudiciu moral. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: păgubitor vătămător
    • format_quote Să te-ajungă Cîte rele pierzătoare, Să te bată ploi și soare, Să te-mpungă Vaci și boi! COȘBUC, P. I 204. DLRLC
etimologie:
  • Pierde + -ător. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.