pierzător, ~oare [At: COD. VOR. 58/21 / Pl: ~i, ~oare / E: pierde + -ător] 1 a (Îvp) Nimicitor. 2 a (Îvp) Vătămător. 3 a (Îvp) Ucigaș. 4-5 smf, a (Înv) (Persoană) care provoacă pagube, ruină, distrugere. 6-7 smf, a (Înv) (Persoană) care provoacă dezordine, răscoală. 8 a (Bis; înv; șîs ~ de suflet, la suflet) Care duce, în urma păcatelor săvârșite, la osândă și la pierderea vieții veșnice. 9 sma Diavol. 10 a (Înv) Care cauzează un prejudiciu moral. 11 a Care duce la degradare morală Si: degradant. 12-13 smf, a (Persoană) care face pe cineva să încalce principiile morale sau religioase. 14-15 smf, a (Om) păcătos. 16-17 smf, a (Om) defăimător, batjocoritor. 18-19 smf, a (Îdt) (Persoană) care suferă o pagubă, o pierdere materială.