2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PIEPTENÉL s. m. v. pieptănel.

pieptenel sm [At: JIPESCU, O. 69 / V: ~tăn~, ~tin~ sm / Pl: ~ei / E: pieptene + -el] 1-10 (Pop; șhp) Pieptănaș (1-10).

PIEPTENÉL, pieptenei, s. m. (Pop.) Pieptănuș (1). – Pieptene + suf. -el.

pĭeptenél n., pl. (d. pĭeptene). Perie de metal de peptănat lîna după ce a fost dărăcită. Sînt doŭă și se compun, în general, dintr’o bucată de lemn cu mănunchĭ, acoperită cu pele din care ĭese niște vîrfurĭ îndoite (fr. carde). – În Mold. peptănáș și peptănúș, în Mold. nord și foșalăŭ. V. darac, raghilă.

PIEPTĂNÉL, pieptănei, s. m. (Rar) Pieptănuș (1). [Var.: pieptenél s. m.] – Pieptăn + suf. -el.

PIEPTENÉI s. m. pl. Pieptănuș (2).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pieptenél s. m., pl. pieptenéi

pieptănél / pieptenél (rar) s. m., pl. pieptănéi / pieptenéi, art. pieptănéii / pieptenéii

!pieptănél/pieptenél (rar) s. n., pl. pieptănei/pieptenei, art. pieptăneii/piepteneii

Intrare: pieptenel
pieptinel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pieptenel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: pieptănel
pieptănel substantiv masculin
substantiv masculin (M12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pieptănel
  • pieptănelul
  • pieptănelu‑
plural
  • pieptănei
  • pieptăneii
genitiv-dativ singular
  • pieptănel
  • pieptănelului
plural
  • pieptănei
  • pieptăneilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pieptenel
  • pieptenelul
  • pieptenelu‑
plural
  • pieptenei
  • piepteneii
genitiv-dativ singular
  • pieptenel
  • pieptenelului
plural
  • pieptenei
  • piepteneilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)