2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PIEPTĂNĂTOÁRE, pieptănători, s. f. (Mold., Transilv.) Mașină de pieptănat lina, bumbacul și fibrele extrase din scoarța unor arbori, în procesul industrial de filare; darac.

PIEPTĂNĂTOÁRE ~óri f. Mașină de pieptănat fibre textile. /a pieptăna + suf. ~ătoare

PIEPTĂNĂTÓR, -OÁRE, pieptănători, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană care piaptănă anumite fibre textile; muncitor calificat în pieptănatul1 fibrelor textile. 2. S. f. Mașină (sau organ de mașină, unealtă) de pieptănat fibrele textile. ◊ (Adjectival) Cilindru pieptănător.Pieptăna + suf. -ător.

pieptănător, ~oare [At: BARIȚIU, P. A. I, 6 / V: (înv) ~ten~ / Pl: ~i, ~oare / E: pieptăna + -tor] 1 smf (Îrg) Persoană care are meseria de a pieptăna pe cineva Si: coafor 2 smf Persoană care piaptănă anumite fibre textile. 3 smf Muncitor calificat în pieptănatul fibrelor textile Si: dărăcitor 4-6 sf, a (Mașină sau) (parte a unei mașini speciale) care piaptănă fibrele textile.

PIEPTĂNĂTÓR, -OÁRE, pieptănători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care piaptănă anumite fibre textile; muncitor calificat în pieptănatul1 fibrelor textile. 2. S. f. Mașină (sau organ de mașină, unealtă) de pieptănat fibrele textile. ◊ (Adjectival) Cilindru pieptănător.Pieptăna + suf. -ător.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pieptănătoáre2 (mașină) s. f., g.-d. art. pieptănătórii; pl. pieptănătóri

pieptănătoáre1 (persoană) s. f., g.-d. art. pieptănătoárei; pl. pieptănătoáre

pieptănătoáre (mașină) s. f., g.-d. art. pieptănătórii; pl. pieptănătóri

pieptănătoáre (persoană) s. f., g.-d. art. pieptănătoárei; pl. pieptănătoáre

Intrare: pieptănătoare (mașină)
pieptănătoare1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pieptănătoare
  • pieptănătoarea
plural
  • pieptănători
  • pieptănătorile
genitiv-dativ singular
  • pieptănători
  • pieptănătorii
plural
  • pieptănători
  • pieptănătorilor
vocativ singular
plural
Intrare: pieptănătoare (persoană)
pieptănătoare2 (pl. -e) substantiv feminin admite vocativul
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pieptănătoare
  • pieptănătoarea
plural
  • pieptănătoare
  • pieptănătoarele
genitiv-dativ singular
  • pieptănătoare
  • pieptănătoarei
plural
  • pieptănătoare
  • pieptănătoarelor
vocativ singular
  • pieptănătoare
  • pieptănătoareo
plural
  • pieptănătoarelor

pieptănătoare (mașină)

  • 1. Mașină (sau organ de mașină, unealtă) de pieptănat fibrele textile.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: darac

etimologie:

  • Pieptăna + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09

pieptănător, -oare (persoană) pieptănătoare pieptenător

etimologie:

  • Pieptăna + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09