PIEPTĂNĂTOARE, pieptănători, s. f. (Mold., Transilv.) Mașină de pieptănat lina, bumbacul și fibrele extrase din scoarța unor arbori, în procesul industrial de filare; darac.

PIEPTĂNĂTOARE ~ori f. Mașină de pieptănat fibre textile. /a pieptăna + suf. ~ătoare

PIEPTĂNĂTOR, -OARE, pieptănători, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană care piaptănă anumite fibre textile; muncitor calificat în pieptănatul¹ fibrelor textile. 2. S. f. Mașină (sau organ de mașină, unealtă) de pieptănat fibrele textile. ◊ (Adjectival) Cilindru pieptănător. – Pieptăna + suf. -ător.

pieptănător, ~oare [At: BARIȚIU, P. A. I, 6 / V: (înv) ~ten~ / Pl: ~i, ~oare / E: pieptăna + -tor] 1 smf (Îrg) Persoană care are meseria de a pieptăna pe cineva Si: coafor 2 smf Persoană care piaptănă anumite fibre textile. 3 smf Muncitor calificat în pieptănatul fibrelor textile Si: dărăcitor 4-6 sf, a (Mașină sau) (parte a unei mașini speciale) care piaptănă fibrele textile.

PIEPTĂNĂTOR, -OARE, pieptănători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care piaptănă anumite fibre textile; muncitor calificat în pieptănatul¹ fibrelor textile. 2. S. f. Mașină (sau organ de mașină, unealtă) de pieptănat fibrele textile. ◊ (Adjectival) Cilindru pieptănător. – Pieptăna + suf. -ător.

pieptănătoare¹ (mașină) s. f., g.-d. art. pieptănătorii; pl. pieptănători

pieptănătoare² (mașină) s. f., g.-d. art. pieptănătorii; pl. pieptănători

pieptănătoare (mașină) s. f., g.-d. art. pieptănătorii; pl. pieptănători