10 definiții pentru piemie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PIEMÍE, piemii, s. f. (Med.) Septicemie. [Pr.: pi-e-] – Din fr. pyémie.

PIEMÍE, piemii, s. f. (Med.) Septicemie. [Pr.: pi-e-] – Din fr. pyémie.

piemie sf [At: ENC. VET. 359 / P: pi-e~ / Pl: ~ii / E: fr pyhémie] Boală caracterizată prin formarea unor abcese supurative în diverse organe sau țesuturi, prin febră ridicată etc., datorită difuzării în sânge a unor microbi.

PIEMÍE s.f. (Med.) Infecție generală a organismului caracterizată prin supurații, în viscere, în cavitățile seroase și în țesutul conjunctiv. [Gen. -iei, var. pioemie s.f. / < fr. pyhémie, cf. gr. pyon – puroi, haima – sânge].

PIEMÍE s. f. infecție generală a organismului, caracterizată prin supurații în viscere, în cavitățile seroase și în țesutul conjunctiv. (< fr. pyémie)

pioemie[1] sf vz piemie

  1. Variantă neatestată de definiția principală — LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

piemíe (pi-e-) s. f., art. piemía, g.-d. art. piemíei; pl. piemíi, art. piemíile

piemíe s. f. (sil. pi-e-), art. piemía, g.-d. art. piemíei; pl. piemíi, art. piemíile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PIEMÍE s. v. septicemie.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PI-, v. PIO-.~artroză (v. -artroză), s. f., inflamație purulentă a unei articulații; ~emie (v. -emie), s. f., infecție generală provocată de pătrunderea în sînge a germenilor patogeni sau a unor fragmente septice; sin. pioemie; ~oftalmie (v. -oftalmie), s. f., colecție de puroi în ochi; ~urie (v. -urie), s. f., prezență a puroiului în urină.

Intrare: piemie
  • silabație: pi-e-
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • piemie
  • piemia
plural
  • piemii
  • piemiile
genitiv-dativ singular
  • piemii
  • piemiei
plural
  • piemii
  • piemiilor
vocativ singular
plural