12 definiții pentru piemie pioemie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PIEMÍE, piemii, s. f. (Med.) Septicemie. [Pr.: pi-e-] – Din fr. pyémie.

PIEMÍE, piemii, s. f. (Med.) Septicemie. [Pr.: pi-e-] – Din fr. pyémie.

piemie sf [At: ENC. VET. 359 / P: pi-e~ / Pl: ~ii / E: fr pyhémie] Boală caracterizată prin formarea unor abcese supurative în diverse organe sau țesuturi, prin febră ridicată etc., datorită difuzării în sânge a unor microbi.

PIEMÍE s.f. (Med.) Infecție generală a organismului caracterizată prin supurații, în viscere, în cavitățile seroase și în țesutul conjunctiv. [Gen. -iei, var. pioemie s.f. / < fr. pyhémie, cf. gr. pyon – puroi, haima – sânge].

PIEMÍE s. f. infecție generală a organismului, caracterizată prin supurații în viscere, în cavitățile seroase și în țesutul conjunctiv. (< fr. pyémie)

pioemie[1] sf vz piemie

  1. Variantă neatestată de definiția principală — LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

piemíe (pi-e-) s. f., art. piemía, g.-d. art. piemíei; pl. piemíi, art. piemíile

piemíe s. f. (sil. pi-e-), art. piemía, g.-d. art. piemíei; pl. piemíi, art. piemíile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PI-, v. PIO-.~artroză (v. -artroză), s. f., inflamație purulentă a unei articulații; ~emie (v. -emie), s. f., infecție generală provocată de pătrunderea în sînge a germenilor patogeni sau a unor fragmente septice; sin. pioemie; ~oftalmie (v. -oftalmie), s. f., colecție de puroi în ochi; ~urie (v. -urie), s. f., prezență a puroiului în urină.

PIO- „puroi, supurație”. ◊ gr. pyon „coptură, puroi” > fr. pyo-, germ. id., engl. id., it. pio- > rom. pio-.~cel (v. -cel2), s. n., colecție purulentă în jurul testiculului; ~cit (v. -cit), s. n., celulă de puroi, rezultată din degenerarea vacuolară a unui granulocit; ~colecist (v. cole-, v. -cist), s. n., veziculă biliară inflamată care conține puroi; ~colpocel (v. colpo-, v. -cel2), s. n., inflamație supurativă a peretelui posterior al vaginului; ~dermie (v. -dermie), s. f., supurație difuză a pielii; ~emie (v. -emie), s. f., piemie*; ~fagie (v. -fagie), s. f., deglutiție a secreției purulente provenind din cavitatea bucală sau din căile respiratorii; ~gen (v. -gen1), adj., (despre bacterii) care produce puroi; ~geneză (v. -geneză), s. f., piogenie*; ~genie (v. -genie1), s. f., proces de producere a puroiului; sin. piogeneză, piopoieză; ~id (v. -id), adj., asemănător cu puroiul; ~metrie (v. -metrie2), s. f., colecție purulentă în uter; sin. piometru; ~metru (v. -metru2), s. n., piometrie*; ~poieză (v. -poieză), s. f., piogenie*; ~ree (v. -ree), s. f., scurgere de puroi dintr-un focar infecțios; ~scleroză (v. -scleroză), s. f., inflamație purulentă asociată cu o hiperplazie a țesutului conjunctiv; ~septicemie (v. septic/o-, v. -emie), s. f., septicemie însoțită de leziuni infecțioase purulente; ~spermie (v. -spermie), s. f., prezență a puroiului în lichidul spermatic; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare terapeutică a injecțiilor subcutanate cu puroi sterilizat.

Intrare: piemie
  • silabație: pi-e-mi-e info
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • piemie
  • piemia
plural
  • piemii
  • piemiile
genitiv-dativ singular
  • piemii
  • piemiei
plural
  • piemii
  • piemiilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pioemie
  • pioemia
plural
  • pioemii
  • pioemiile
genitiv-dativ singular
  • pioemii
  • pioemiei
plural
  • pioemii
  • pioemiilor
vocativ singular
plural

piemie pioemie

etimologie: