pielcică sf vz pielicică

pielcică f. pielea mielului: negoț de pielcele. [Diminutiv din piele].

PIELICICĂ, -EA, pielicele, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui piele; pielișoară, pielușică. ♦ Blăniță de miel în special cea provenită de la mieii de rasă caracul. [Var.: pielcică, -ea s. f.] – Piele + suf. -icică. – Pielicică: cu schimbare de suf.

pielcea sf vz pielicea

pielicea sf [At: PĂSCULESCU, L. P. 276 / V: ~lcea / Pl: ~cele / E: pielicică css] 1-10 (Șhp) Pielicică (1-10).

pielicică sf [At: (cca 1726) N. A. BOGDAN, C. M. 160 / V: pielci~ / Pl: (rar) ~cici / E: piele + -icică] 1-10 Piele (1-2, 70-72) (fină) Si: pielicea (1-10), (rar) pielișoară (1-10), pieliță (1-10), (îrg) pielcuță (1-10), (reg) pielcăluță (1-10), pielușică (1-10), pieluță (1-10).

PIELICICĂ, -EA, pielicele, s. f. Diminutiv al lui piele; pielișoară, pielușică. ♦ Blăniță de miel sau de alt animal (mic). [Var.: pielcică, -ea s. f.] – Piele + suf. -icică, -icea.

PIELCEA, -ICĂ, pielcele, s. f. 1. Blăniță de animal mic, mai ales de miel. Cică îmbla după strîns pielcele. CREANGĂ, P. 148. 2. Bucată mică de piele; p. ext. obiect făcut din piele. Prostie este să porți fără rost, cînd e cald și nu-ți folosesc, niște pielcele de cine și să te lovești cu ele în palma stingă. SADOVEANU, P. M. 74. – Variantă: pielicea (GALAN, B. I 53) s. f.

PIELICEA s. f. v. pielcea.

PIELICICĂ ~ele f. (diminutiv de la piele) Blană de animal (în special de miel). [G.-D. pelicelei; Var. pielicea] /piele + suf. ~icică

pelceá (est) și pĭelceá (vest) f., pl. ele (dim. d. pele, pĭele). Pele jupuită de pe un animal mic, hîrșie, jarcă: pelcele de oaĭe. Peliculă, pele mică: mi se făcuse la unghie o pelcea și am tăĭat-o. – Și -lcícă, pl. tot ele, ca ulcele.

pielcică, pl. pielcele

!pielicică s. f., g.-d. art. pielicelei; pl. pielicele

pielicică / pielicea (pop.) s. f., art. pielicica / pieliceaua, g.-d. art. pielicelei; pl. pielicele, art. pielicelele

pielicică / pielicea s.f., art. pielicica / pieliceaua, g.-d. art. pielicelei; pl. pielicele

pielcea / pielcică (= pielicică) s. f., pl. pielcele

PIELCICĂ s. (înv. și reg.) pielcuță, (reg.) hârșie, pielcăluță. (~ de animal, pentru căciuli.)

PIELCICĂ s. (înv. și reg.) pielcuță, (reg.) hîrșie, pielcăluță. (~ de animal, pentru căciuli.)

PIELICICĂ s. (ANAT.) (rar) pielișoară, (înv. și reg.) pielcuță, (reg.) pielcăluță, pielușică, pieluță.

PIELICICĂ s. (ANAT.) (rar) pielișoară, (înv. și reg.) pielcuță, (reg.) pielcăluță, pielușică, pieluță.