2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PICUÍ, picuiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A picura (2). – Pic1 + suf. -ui.

PICUÍ, picuiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A picura (2). – Pic1 + suf. -ui.

picui2 vi [At: POPA, V. 12 / Pzi: ~iesc / E: pic2] (Reg) A picura.

picui1 sn [At: ANTIPA, P. 192 / V: păc~, pec~ / Pl: ~ie / E: ml *piculeus] 1 (Trs) Pisc2 (1). 2 (Olt; Mun; îf păcui) Mică insulă aluvionară în apele Dunării. 3 (Reg) Piatră din care se face cutea.

PICUÍ, picuiesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A picura. (Fig.) Niște zgomote ciudate îi picuiau pe lîngă ureche. POPA, V. 12.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

picui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. picuiesc, imperf. 3 sg. picuia; conj. prez. 3 picuiască

picuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. picuiésc, imperf. 3 sg. picuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. picuiáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PICÚI s. v. creastă, creștet, culme, pisc, vârf.

picui s. v. CREASTĂ. CREȘTET. CULME. PISC. VÎRF. erată

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

picuí2, picuiésc, vb. IV (reg.) 1. a picura. 2. a moțăi, a dormita, a picoti.

picúi1, picúie, vb. IV (reg.) 1. vârf ascuțit, pisc. 2. (în forma păcui) mică insulă aluvionară în apele Dunării. 3. piatră din care se face cutea (gresia) pentru ascuțit coasa.

picúi, s.m. – (reg.; arh.) Vârf ascuțit, pisc, deal țuguiat, creastă. ♦ (top.) Picui, deal în Oncești, Vadu Izei, Valea Stejarului (Vișovan, 2005) și Suciu de Jos (Vișovan, 2008). – Lat. *piculeus (MDA).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PĂCUIUL LUI SOARE, sit arheologic situat pe un ostrov al brațului Dunărea Veche, la 9 km în aval de com. Ostrov, pe terit. com. Lipnița, jud. Constanța, unde a fost descoperită o cetate bizantină, construită în sec. 10-11 și locuită până în sec. 13-15.

Picoș, -el, Picui, -ești, Picul v. Pica 1, 3-5.

Intrare: Picui
Picui nume propriu
nume propriu (I3)
  • Picui
Intrare: picui
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • picui
  • picuire
  • picuit
  • picuitu‑
  • picuind
  • picuindu‑
singular plural
  • picuiește
  • picuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • picuiesc
(să)
  • picuiesc
  • picuiam
  • picuii
  • picuisem
a II-a (tu)
  • picuiești
(să)
  • picuiești
  • picuiai
  • picuiși
  • picuiseși
a III-a (el, ea)
  • picuiește
(să)
  • picuiască
  • picuia
  • picui
  • picuise
plural I (noi)
  • picuim
(să)
  • picuim
  • picuiam
  • picuirăm
  • picuiserăm
  • picuisem
a II-a (voi)
  • picuiți
(să)
  • picuiți
  • picuiați
  • picuirăți
  • picuiserăți
  • picuiseți
a III-a (ei, ele)
  • picuiesc
(să)
  • picuiască
  • picuiau
  • picui
  • picuiseră
păcui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pecui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

picui, picuiescverb

  • 1. regional A picura. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: picura
    • format_quote figurat Niște zgomote ciudate îi picuiau pe lîngă ureche. POPA, V. 12. DLRLC
etimologie:
  • Pic + sufix -ui. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.