12 definiții pentru picon


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PICÓN, picoane, s. n. Parte a ciocanului de abataj constituită dintr-o bară cilindrică de oțel cu vârful ascuțit sau lat, care servește la ruperea sau la dislocarea rocilor șpiț2; p. gener. ciocan de abataj. – Din it. piccone.

PICÓN, picoane, s. n. Parte a ciocanului de abataj constituită dintr-o bară cilindrică de oțel cu vârful ascuțit sau lat, care servește la ruperea sau la dislocarea rocilor șpiț2; p. gener. ciocan de abataj. – Din it. piccone.

picon sn [At: CV 1949, nr. 5, 25 / Pl: ~oane / E: it piccone] 1 Parte a ciocanului de abataj constituită dintr-o bară de oțel cu vârful ascuțit sau lat și care servește la ruperea sau la dislocarea rocilor de minereu. 2 (Pex) Ciocan de abataj.

PICÓN, picoane, s. n. Piesă de oțel cu vîrful ascuțit sau lat, care, primind lovitura pistonului ciocanului de abataj, despică sau rupe un material.

PICÓN s.n. Instrument pentru sfărâmat ziduri, stânci etc.; pichamăr; (spec.) piesă la un ciocan de abataj. [Pl. -oane, (s.m.) -oni. / < it. piccone].

PICÓN s. n. piesă a unui ciocan pneumatic, tijă ascuțită la vârf, pentru despicarea, dislocarea sau sfărâmarea rocilor, zidurilor etc. (< it. piccone)

PICÓN ~oáne n. Piesă componentă a ciocanului de abataj, constând dintr-o bară de oțel ascuțit la vârf, care sfărâmă materialele dure. /<it. piccone


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PICÓN s. (TEHN.) pic, pichamăr, (reg.) ștecaiz.

PICON s. (TEHN.) pic, pichamăr, (reg.) ștecaiz.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PICON [pikõ], Gaëtan (1915-1976), critic literar și eseist francez. Sinteze („Panorama noii literaturi franceze”), monografii („Lectura lui Proust”, „André Malraux”). Eseuri („Scriitorul și umbra sa”, „Admirabilul cutremur al timpului”).

PICON SALAS, Mariano (1901-1965), prozator și eseist venezuelan. Diplomat. Lucrări de critică literară („Studii de literatură venezuelană”). Povestiri autobiografice („Călătorie în zori”); eseuri („De la Conquista la independență”, „La răscrucea a trei lumi”).

Intrare: picon
picon1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • picon
  • piconul
  • piconu‑
plural
  • picoane
  • picoanele
genitiv-dativ singular
  • picon
  • piconului
plural
  • picoane
  • picoanelor
vocativ singular
plural
picon2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • picon
  • piconul
  • piconu‑
plural
  • piconi
  • piconii
genitiv-dativ singular
  • picon
  • piconului
plural
  • piconi
  • piconilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

picon

etimologie: