16 definiții pentru piastru piastăr piastră


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PIÁSTRU, piaștri, s. m. 1. Monedă (turcească) de argint, a cărei valoare a variat în decursul timpului și care a circulat și în Țările Române. 2. Monedă divizionară în Siria și Sudan. [Pr.: pi-as-] – Din germ. Piaster, fr. piastre.

piastru sm [At: ȘINCAI, HR. III, 275/2 / V: (rar) ~stăr, ~stră sf / P: pi-as~ / E: ger Piaster, fr piastre] Monedă turcească de argint a cărei valoare a variat în decursul timpului și care a circulat în diferite țări.

PIÁSTRU, piaștri, s. m. Monedă (turcească) de argint, a cărei valoare a variat în decursul timpului și care a circulat și în țările române. [Pr.: pi-as-] – Din germ. Piaster, fr. piastre.

PIÁSTRU, piaștri, s. m. Monedă mare de argint, a cărei valoare a variat în decursul timpurilor și care a circulat în multe țări.

PIÁSTRU s.m. Monedă de argint de diferite valori, întrebuințată odinioară în unele țări (Turcia, Țările Române, Ungaria). ♦ Monedă divizionară în diverse țări din Orientul Apropiat (Siria, Sudan etc.), valorând a suta parte dintr-o liră. [Pron. pi-as-, pl. -ștri. / < it. piastra, cf. fr. piastre].

PIÁSTRU s. m. ~ ♦ Monedă divizionară în Libia (în trecut, a suta parte dintr-o liră), Sudan (a suta parte dintr-o liră, respectiv a mia parte dintr-un dinar), Egipt, Liban și Siria (a suta parte dintr-o liră). (cf. fr. piastre, it. piastra = placă subțire de metal < lat. emplastra, emplastrum = pansament) [și AHDEL, MW]

PIÁSTRU ~ștri m. Monedă turcească de argint cu valoare variabilă, care a circulat și în țările române. [Sil. pi-as-] /<germ. Piaster, fr. piastre

piastru m. 1. leu vechiu; 2. monedă de argint în diferite țări: piastrul turcesc.

pĭástru m., pl. ștri (it. piastra, de unde și ngr. pĭástra. V. empiastru). O monetă de diferite valorĭ în diferite țărĭ. Cel turcesc (numit la noĭ și leŭ și groș) valora 23 de banĭ, cel egiptenesc 26. În America (Uruguay, Haiti, Mexic), în Indochina franceză și la Canton (China) e pĭesa de 5 francĭ. V. chisea 2.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

piástru (pi-as-) s. m., art. piástrul; pl. piáștri, art. piáștrii

piástru s. m. (sil. pi-as-), art. piástrul; pl. piáștri, art. piáștrii


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

piástru (piáștri), s. m. – Monedă turcească. Valoarea lui inițială de 6 drahme a fost redusă la 5 și jumătate de Mahomed al II-lea, la 5 de Mustafa, la 4 și jumătate de Abdul Hamid și la 4 de Selim al III-lea; valorează 40 de parale sau 120 de aspri. Ngr. πιάστρα.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

piástru, piáștri, s.m. (înv.) 1. monedă turcească de argint, care a circulat și în Țările Române. 2. leu vechi.

Intrare: piastru
  • silabație: pi-as-tru info
substantiv masculin (M63)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • piastru
  • piastrul
  • piastru‑
plural
  • piaștri
  • piaștrii
genitiv-dativ singular
  • piastru
  • piastrului
plural
  • piaștri
  • piaștrilor
vocativ singular
plural
piastăr
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
piastră
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

piastru piastăr piastră

  • 1. Monedă (turcească) de argint, a cărei valoare a variat în decursul timpului și care a circulat și în Țările Române.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 2. Monedă divizionară în Siria și Sudan.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: