2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pișare sf [At: LB / Pl: ări / E: pișa] (Pop) 1 Urinare. 2 Stropire cu urină Si: pișat1 (2).

PIȘÁ, piș, vb. I. (Pop.) 1. Refl. A urina. 2. Tranz. A uda, a stropi cu urină. – Lat. *pissiare.

PIȘÁ, piș, vb. I. (Pop.) 1. Refl. A urina. 2. Tranz. A uda, a stropi cu urină. – Lat. *pissiare.

pișa [At: MOXA, 370/13 / Pzi: piș / Grz: (înv) ind / E: ml *pissiare] (Pop) 1 vr A urina. 2-3 (Înv; îls, îla) ~șând la perete sau cel ce se ~șă la perete (Persoană) de sex masculin. 4 vr (Reg; îe) A nu ști pe unde se ~șă găina A fi încă neștiutor, fără experiență. 5 (Reg; îe) A se ~ împotriva vântului A se răzvrăti. 6 (Reg; îae) A-și cauza singur un neajuns, voind să lovească în alții. 7 vt A stropi cu urină. 8 vr (Reg; îe) A ~ tot butuci A fi obraznic și prost. 9 vt (Reg; îe) A-și ~ ochii A plânge repede, ușor.

piș, a v. tr. (lat. *pissiare [v. intr.], it. pisciare, eng. pišer [!], pv. pissar, vfr. pissier, nfr. pisser. D. rom. vine sîrb. pišati). Triv. Ud urinînd: pisica a pișat covoru. V. refl. Urinez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pișá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 píșă, 1 pl. pișắm; conj. prez. 3 să píșe; ger. pișấnd

pișá vb., ind. prez. 1 sg. piș, 3 sg. și pl. píșă, 1 pl. pișăm; conj. prez. 3 sg. și pl. píșe; ger. pișând


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a pișa ochii expr. (vulg.) a plânge.

a se pișa (în) contra vântului expr. (vulg.) 1. a se pune rău cu șefii. 2. a manifesta lipsă de tact apărând o cauză dinainte sortită eșecului.

a se pișa (pe ceva / pe cineva) expr. a desconsidera total (ceva / pe cineva).

du-te și te pișă! expr. (vulg.) lasă-mă-n pace!, pleacă!

pișa, piș (pop., obs.) I. v. t. a uda cu urină II. v. r. a urina, a face pipi

Intrare: pișare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pișare
  • pișarea
plural
  • pișări
  • pișările
genitiv-dativ singular
  • pișări
  • pișării
plural
  • pișări
  • pișărilor
vocativ singular
plural
Intrare: pișa
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pișa
  • pișare
  • pișat
  • pișatu‑
  • pișând
  • pișându‑
singular plural
  • pișă
  • pișați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • piș
(să)
  • piș
  • pișam
  • pișai
  • pișasem
a II-a (tu)
  • piși
(să)
  • piși
  • pișai
  • pișași
  • pișaseși
a III-a (el, ea)
  • pișă
(să)
  • pișe
  • pișa
  • pișă
  • pișase
plural I (noi)
  • pișăm
(să)
  • pișăm
  • pișam
  • pișarăm
  • pișaserăm
  • pișasem
a II-a (voi)
  • pișați
(să)
  • pișați
  • pișați
  • pișarăți
  • pișaserăți
  • pișaseți
a III-a (ei, ele)
  • pișă
(să)
  • pișe
  • pișau
  • pișa
  • pișaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pișare

etimologie:

pișa popular

etimologie: